1 Decembrie. Ce s-a schimbat, ce a rămas

Sunt 30 de ani de când Ziua Națională a României este celebrată de 1 decembrie, fiind adoptată ca sărbătoare publică. Ce trist că marcăm această importantă aniversare într-un an atât de diferit! Niciodată în ultimii zeci de ani nu ne-am aflat în fața unei provocări cu atât de multe necunoscute.




Pentru orice stat, Ziua Națională ar trebui să fie prilej de bucurie, de aducere aminte și de speranță pentru viitor. O zi în care sărbătorim unitatea unui popor în fața vitregiilor vremurilor, o zi în care – vorba cântecului – să fim uniți în cuget și-n simțiri. Anul acesta suntem nevoiți să înțelegem această unitate dintr-o altă perspectivă. Este pentru prima oară când nu vom fi laolaltă de 1 Decembrie. Copiii noștri nu vor privi cu ochi curioși și obrajii mușcați de ger paradele militare. Bătrânii vor onora sacrificiul înaintașilor noștri, cu un gând pios și o vrednică amintire, din sânul căminului lor. Noi, cei născuți în 90, vom celebra acasă Ziua Națională, dar cu promisiunea de a învăța ceva din tot ce lăsăm în urmă și a construi un viitor pentru generațiile care ne calcă pe urme.

În cele trei decenii ce s-au scurs, România și-a dobândit libertatea – de exprimare, religioasă, de a circula, de a munci și studia peste hotare, de a-și alege conducătorii. Societatea românească a simțit gustul democrației și dorința de a avea o țară ca afară a început să crească în inimile oamenilor. Desigur, odată cu libertatea mult visată, românii au simțit pe propria piele și reversul medaliei. Exodul lor spre occident, pentru o viață mai bună, a lăsat în urmă copii ale căror răni sufletești nu se vor închide, poate, niciodată. În același timp, rădăcinile corupției, bine înfipte în pământul patriei continuă să se răspândească. După 30 de ani, nu avem autostrăzi, spitale și școli la standarde europene. Și nici salarii ori nivel de trai care să ne elibereze de grija zilei de mâine.

Și totuși, în România se întâmplă și lucruri bune. Se organizează târguri de carte, concerte și evenimente culturale la care părinții și bunicii noștri nici nu puteau măcar visa. Libertatea religioasă începe să fie și ea acceptată, la fel posibilitatea de a iubi liber. Se înființează ONG-uri, asociații preocupate să salveze patrimoniul țării ori să-i ajute pe cei sărmani și mai puțin norocoși. Învățăm să ne iubim valorile, tradiția portul popular și arhitectura specifică țării. Turismul înflorește. Românii militează pentru accesul tuturor la educație. Puterea de cumpărare crește, investitorii străini crează locuri de muncă, iar micii producători autohtoni îndrăznesc să își urmeze visul și dau startul afacerilor proprii. Voluntariatul, în orice domeniu, ia amploare. Ne preocupă natura și conservarea ei. Învățăm ce înseamnă democrația, care ne sunt drepturile și avem curajul să le cerem socoteală politicienilor de fiecare dată când aceștia uită că se află în slujba cetățeanului.

Da, este pentru prima dată când celebrăm ziua de 1 Decembrie separați și singuri. Însă poate este și pentru prima dată când putem îndrăzni să credem că îndemnul ”Deșteaptă-te, române!” a primit răspuns.

Articolul 1 Decembrie. Ce s-a schimbat, ce a rămas apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*