Alimentaţia sănătoasă depinde de genele moştenite

Schimbările care au avut loc în dieta europenilor, după începerea agriculturii în urmă cu 10 mii de ani, au produs adaptări genetice care favorizează tendinţele zilelor noastre, conform unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Cornell şi preluat de MedLife.ro.
Istoria dietei alimentare europene
Înainte de revoluţia neolitică, ce a început în urmă cu aproximativ 10 mii de ani, ocupaţiile principale ale populaţiilor europene erau vânatul şi culesul recoltei, aşa încât dieta alimentară era bazată în special pe carne şi, în unele zone, pește sau fructe de mare.
În urmă cu opt mii de ani, după apariţia agriculturii în sudul Europei, fermierii au început să schimbe raportul alimentar, de la o dietă bazată pe carne, la una centrată pe consumul de legume.
Aceasta este prima investigaţie de specialitate ce îşi propune să diferenţieze şi să compare schimbările ce au avut loc înainte şi după revoluţia neolitică, o analiză ce ne arată că aceste practici dietetice sunt reflectate de schimbările genetice în rândul generaţiilor europene. „Astfel, analiza noastră arată că alimentaţia joacă un rol central în evoluţia omului,” a declarat Alon Keinan, profesor de genomică şi autorul principal al lucrării. Cercetarea are implicaţii semnificative în ceea ce priveşte interacţiunea dintre totalitatea genelor şi nutrienţi, domeniul intitulat nutrigenomica. Analizând arborele genealogic, medicii vor putea în viitor să conceapă un plan alimentar personalizat, în funcţie de genomul fiecărui pacient pentru a îi îmbunătăţi sănătatea şi a preveni apariţia bolilor, sunt de părere autorii studiului.
Dieta vegetariană versus dieta carnivoră şi genomul uman
Conform analizei oamenilor de ştiinţă, dieta vegetariană a fermierilor europeni a condus la apariţia unei alele ce codifică celulele pentru a produce enzime ce ajută consumatorii să metabolizeze vegetalele. Acest proces a avut loc ca urmare a selecţiei naturale, prin intermediul căruia fermierii ce aveau această genă erau mai sănătoşi şi aveau mai mulţi copii. Copiii, ce moşteneau la rândul lor această variantă genetică, o transmiteau mai departe prin descendenţii lor.
Gena FADS1, găsită în rândul fermierilor vegetarieni, produce enzime specifice care joacă un rol vital în biosinteza acizilor graşi omega 3 şi omega 6 polinesaturați (LCPUFA). Aceşti acizi sunt necesari pentru dezvoltarea creierului uman, cât şi pentru dezvoltarea sistemul imunitar şi rolul pe care organismul îl joacă în lupta cu inflamaţia.
În timp ce omega 3 şi omega 6 pot fi obţinute în mod direct printr-o dietă alimentară bazată pe carne, aceşti acizi graşi lipsesc din dietele vegetale. De aceea, vegetarienii au nevoie de enzimele FADS1 pentru a realiza biosinteza LCPUFA din acizii graşi regăsiţi în rădăcinoase, legume şi seminţe. Analiza ADN-ului strămoşilor noştri arată că, înainte de agricultură, dieta vânătorilor europeni avea versiunea opusă a acestei gene, ce limitează activitatea enzimelor FADS1, pentru a susţine digestia alimentelor din vânat şi a fructelor de mare. Investigaţia asupra apariţiei acestor gene în rândul europenilor a arătat o scădere a dietelor vegetariene până la revoluţia neolitică, moment în care legumele au devenit treptat alimentele de bază în dieta strămoşilor noştri. În mod similar, versiunea opusă a genei, regăsită în rândul strămoşilor vânători şi culegători, a fost predominantă până la apariţia agriculturii, după care a scăzut dramatic.
De asemenea, oamenii de ştiinţă au descoperit o variaţie în frecvenţa apariţiei acestor gene alele în Europa de la nord la sud. Toţi fermierii aveau o alimentaţie pe bază de plante, însă această tendinţă a fost mai predominantă în sudul Europei, prin comparaţie cu nordul, ai cărui strămoşi agricultori au inclus în dieta lor laptele şi fructele de mare.
Alelele din plante reglează nivelul de colesterol din organism, responsabil pentru declanşarea bolii inflamatorii intestinale, bolilor cardiovasculare, artritei şi tulburărilor bipolare. „Vrem să aflăm cum diferă modul în care pacienţii răspund în urma adoptării aceluiaşi tip de dietă alimentară. De aceea, în studiile viitoare ne vom concentra pe variaţiile genetice ale indivizilor, dietă şi starea generală de sănătate a acestora pentru a putea oferi recomandări dietetice personalizate, în funcţie de moştenirea genetică a fiecărui pacient,” conchide coautorul studiului, Dr. Kaixiong Ye.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*