Am bătut Polonia și viața noastră la Europene se prelungește!

Suntem la Campionatul European de handbal feminin și vrem ca fetele noastre să ne facă o bucurie, doar este luna cadourilor, nu? Pandemia de coronavirus ne-a limitat satisfacțiile și ne-a luat viața, aș putea spune, de aproape 10 luni! Ar fi grozav ca Ostase, Laslo, Buceschi sau Neagu să stea la taifas cu Prințul Danemarcei până prin preajma Crăciunului (finalele Europeanului sunt programate pe 20 decembrie), să vină acasă cu un bronz, argint, de ce nu chiar aur, de la competiție. Sigur, naționala noastră a-nceput prost, cu o înfrângere la Germania, 19-22, dar mai supărătoare decât scorul este imagine tricolorelor în teren, evoluția lor sub orice critică, lipsa de concentrare, motiv care a dus la numeroase ratări. Atât s-a putut, la acea oră, pentru că româncele au acuzat lipsa de antrenamente, de jocuri amicale – mai mult, sunt jucătoare care nu se regăsesc în teren nici la echipele lor de club, iar selecționerii naționalei, Burcea și Licu, au riscat, luîndu-le în barca tricoloră.

Dar după furtună a ieșit și soarele – am bătut Polonia, scor 28 – 24, victorie care ne-a asigurat calificarea în faza principală, fără să mai avem grija rezultatelor viitoare. A fost un succes greu, care ne-a pus la încercare, pentru că, la fel ca la debut, am început lupta fără convingerea că ne putem impune: a fost 1-4, în minutul 7, apoi 4-4, trei minute mai târziu; s-a făcut 6-9, pentru poloneze, apoi 7-12, 10-13, pentru ca primul mitan să se încheie cu 11-15, dar și cu acel gust că în zadar alergăm după adversar, că el poartă 45 la picior și nu-l vom ajunge vreodată.

Dar aveam să fiu contrazis, pentru că presiunea noastră s-a mărit, am corectat pozițiile în apărare, iar în atac s-au descătușat și Neagu, și Laslo, ba chiar și buzoianca Iuganu: 18-18 în minutul 44, apoi 21-21 în minutul 52, pentru ca desprinderea româncelor să se facă accelerat, în minutele 54, 56, 58, 59 și 60. Ostase s-a întrecut pe sine, marcând patru goluri, în ultimele patru minute, reușite decisive, pentru bucuria unei țări întregi.

Mergem mai departe, asta este vestea cea bună, dar să nu exultăm, ba chiar să facem analize realiste, să vedem ce trebuie îndreptat, pentru că doar stand cu picioarele în apă rece și turnându-ne cenușă în cap, mai putem avea șanse la medalii. Cu cine am jucat? Iată întrebarea de la care trebuie să începem – să disecăm jocul polonezelor, o echipă mai degrabă de cartier, decât de nivelul unui campionat European. Cred că dacă ar juca în Liga Florilor, Polonia ar fi deținătoarea lanternei roșii, cu tot cu antrenorul ei norvegian. Dar dacă în lotul polonez ar fi fost Karolina Kudlacz-Gloc, accidentată la umăr, Monika Kobilinska, ligament, și Kinga Achruk, care a rămas însărcinată, atunci Polonia ar fi arătat altfel și nu știu dacă România s-ar mai fi bucurat astăzi.

Dar asta este situația, iar noi trebuie să profităm de ea – ne va fi la fel de greu în faza a II-a, pentru că, dacă nu vom bate Norvegia, în ultimul meci, nu vom intra cu vreun punct, în lupta pentru medalii. Așa este regulamentul, iar ca să ne ajutăm singuri, ar trebui să producem surpriza și să le învingem pe nordice, în ciuda curentului nefavorabil care ne vizează. Gata, nu mai analizăm nimic, doar ne bucurăm și ne gândim să luăm viața așa cum este ea – nu avem noi o față prea cosmetizată, după două meciuri, dar drumul nostru va fi mai lung, decât a altor naționale de pe Bătrânul Continent.

România – Polonia 28 – 24 (11-15!)
România: Elena Dincă 3, Eliza Buceschi 1, Cristina Neagu 8, Cristina Laslo 6, Laura Popa 2, Lorena Ostase 6, Ana Iuganu 2

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*