Apariţii editoriale: Din sclipirile unor frumoase bogăţii interioare, Epigrame viole(n)te în 927 de cartuşe

Luiza Rădulescu Pintilie

Despre dr.ing Lazăr Avram, profesor la Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, director al Departamentului de Forajul Sondelor, Extracţia şi Transportul Hidrocarburilor, profesor invitat al Universităţii Blaise -Pascal din Clermont-Ferrand, Franţa şi vicepreşedinte CITEF, am scris nu o dată că stăpâneşte deopotrivă tainele ştiinţifice ale bogăţiilor din adâncul pământului, dar şi pe acelea ale unui preaplin sufletesc, de unde a adus la lumină şi rigoarea a zeci de cursuri şi sute de articole de specialitate şi pionieratul celor cinci brevete de invenţie, dar şi metaforele celor patru volume de versuri publicate, emoţia şi profunzimea cărţilor de memorialistică şi reflecţii. Un volum de epigrame, cu aproape 1000 de scânteieri aforistice – de fapt, 927, ca să păstrăm precizia matematică a autorului şi interesanta sa convenţie de a le plasa ţintele în bătaia a … 927 de cartuşe – aşezând în fiecare vers al catrenelor când „ascuţimea” fină a ironiei şi autoironiei , când privirea adâncă, tăioasă ca un bisturiu, asupra falselor valori, când prieteneasca portretizare a colegilor din tinerii ani de liceu, fără a abandona stilul academic al formaţiei sale intelectuale, căldura şi emoţia celui care are rădăcini într-un loc şi un univers mirific- Maierul transilvănean al naşterii sale şi al statornicei sale apartenenţe, chiar dacă, potrivit adresei din buletin, a devenit prahovean, în patria „aurului negru”. Un aur din care a ştiu să-şi adauge noi carate, şlefuind „comoara” pe care cu siguranţă a adus-o, drept zestre nepreţuită, deodată cu venirea sa pe lume şi o împarte cu generozitate. Un adevăr pe care l-a aşezat, drept frumoasă concluzie, în prefaţa pe care o semnează recentului volum apărut la editura Karta-Graphic, criticul literar Mircea Coloşenco , subliniind: ” Domnul Lazăr Avram provine din atare etnos naţional, care nu s-a rupt de cultura poporană, devenind homo universitaris, ci dimpotrivă, şi-a dat măsura proprie, atât tehno-ştiinţei cât şi artei literare. (…) Nu am verificat dacă aceste sute de catrene pontoase ale cărţii domnului Lazăr Avram depăşesc întrucâtva creaţiile epigramiştilor noştri- Al.Macedonski, Păstorel Teodoreanu şi nu numai, alături de cei contemporani, însă este sigur că multe dintre ele au spumă acidă/vitriolantă/ forţoasă asemănătoare cu a multora dintre cele care circulă cu francheţe în mediile culturale. Timpul va decide”. De altfel, încă din titlurile celor cinci capitole cititorul poate să intuiască „miezul” scriiturii ce va dezvălui privirii şi înţelegerii sale, cu un umor care nu se limitează doar la a provoca zâmbete, ci şi pune serios pe gânduri, radiografii după radiografii ale comportamentului uman, ale societăţii în ansamblul său: Sâmburi de altoi- Ochi de veghe; Boabe de păstăi- Imposibila oprire; Coji de toamnă-Fără noimă; Volbură- Avocatul şopronului; Amintiri, amintiri-Timp şi destin. Lăsând cititorilor bucuria zâmbetului de a descoperi luminile de sprit presărate de către autor, cu dărnicie, în paginile cărţii, noi am ales, din motive de actualitate , dintre epigramele sale … viole(n)te, pe cea înscrisă pe cartuşul…586 şi intitulată ”Când vin toamnele… „: Când vin toamnele pârâu/ Peste suflet şi destine, /Unii spun că-i bine-rău,/ Alţii spun că îi rău-bine…”

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*