Artă şi marketing! Obsesii de top

Cu riscul de a scandaliza promotorii de cutume şi canoane, cred că a vorbi despre profesion(al)ism în artă este o chestiune mai delicată şi mai „misterioasă” decât ar părea la prima vedere. Se ştie că definiţiile tehnice ne salvează din aceste dileme insolubile. Un profesionist se întreţine (aproape) exclusiv din meseria sa, din exercitarea harului său. Dacă în ramurile inginereşti şi de cercetare ştiinţifică fişa postului este mai lesne decelabilă, în artă, şi ne vom opri la „cazul” literaturii, lucrurile stau puţin mai complicat. În realitate, un număr totuşi restrâns de creatori se rezumă strict la vocaţia pe care şi-ar dori să o slujească, evident cu fervoare, neîncorsetaţi de „meschine” obligaţii zilnice. În cele din urmă, recurg resemnaţi la expediente mai nobile sau de duzină: prelegeri şi seminarii universitare, gazetărie culturală, columnişti într-o vreme fragilă a printului, traducători, colaboratori de ocazie în presa on-line şi pe bloguri, cu sume de regulă modice, scenarişti improvizaţi, „stilizatori” de texte, uneori publicatori blazaţi, în fine, o mulţime de joburi adiacente chemării originare: poezie, schiţă, nuvelă, roman, piesă de teatru etc. O tânără prozatoare mărturisea de curând într-o emisiune radio că a auzit şi ea de legile nescrise ale menţinerii statutului de scriitor: ca [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*