Bubele Sănătăţii

Nicoleta Dumitrescu

 

Tragicul eveniment de la Piatra Neamţ a scos la iveală hibele mai vechi din sistemul sanitar, care, pentru a nu fi văzute, sunt acoperite cu bandaje de la un an la altul. Numai că, sub multitudinea de straturi de pansamente, rănile din acest domeniu nu trec de la sine, nu se cicatrizează. În speranţa descoperirii lor, colectând ani de așteptare, de durere, de nebăgare de seamă, bubele Sănătăţii la un moment dat se sparg însă! Numai că, așa cum s-a văzut, această ieșire forţată la suprafaţă a tot ceea ce s-a tot pansat a impus și sacrificii, inclusiv de vieţi umane, vieţi aflate pe un pat de spital pentru a fi salvate!

Ca de fiecare dată când se întâmplă un eveniment tragic în România, se fac anchete peste anchete pentru a se afla cauzele, vinovaţii. N-ar fi prima dată, mai ales că decesul celor internaţi în secţia ATI de la Spitalul din Piatra Neamţ și transferul medicului erou la o unitate sanitară din străinătate au readus în memorie alte evenimente care au îndoliat mai ales domeniul Sănătăţii, din cauza incapacităţii de a face faţă unor urgenţe cum este aceea a tratării persoanelor cu arsuri grave.
Numai că evenimentul de la sfârșitul săptămânii trecute a scos la iveală vulnerabilităţi peste care s-a tot trecut cu vederea, care au fost pasate dintr-o mână în alta. Mâini nepricepute însă, și asta din cauza faptului că, tot cu girul politicului, au fost puse tot felul de personaje pentru a manageria spitale. Personaje cunoscute de liderii de partid, care aveau funcţii în partid, dar a căror activitate trecută în CV era total paralelă cu activitatea celor care îmbracă halatul alb, cu ceea ce ar fi nevoie într-o unitate sanitară!
La începutul acestei săptămâni, actualul ministru al Sănătăţii declara că își menţine unele dintre punctele sale de vedere, ca o concluzie a ceea ce se întâmplă în România în domeniul sanitar, de la instalarea pandemiei. Și anume: coordonarea spitalelor să revină la Ministerul Sănătăţii și 80% dintre actualii manageri de spitale să fie schimbaţi din funcţie, în opinia sa starea actuală în care se află sistemul sanitar românesc fiind generată de la nivel guvernamental, de cei care s-au aflat înaintea sa la conducerea Ministerului Sănătăţii, dar mai ales de factorii politici și locali din ultimii 30 de ani.
Adevărul este că, privind în urmă, transferul unităţilor sanitare, ca administrare, la autorităţile locale nu a făcut altceva decât să ofere politicienilor o altă oportunitate de a-și impune pe funcţii de conducere tot oameni de-ai lor, susţinerea politică devenind principalul punct forte pentru un ”candidat”, mult mai de greutate decât al acelora care ar fi putut proba că au călcat, nu ca pacient sau în vizită la vreo rudă, într-un spital.
Privind în urmă, e uşor de observat că Sănătatea a avut parte de foarte mulţi miniștri, dar și de multe reforme care au fost mai mult pe hârtie, uitându-se un lucru esenţial: în România, în ultimii 30 de ani, spitalele noi, nu mai vorbim de cele regionale, au rămas doar la stadiul de promisiuni, de desene pe hârtie pentru care, culmea, s-au cheltuit și bani! Clădirile multor spitale sunt vechi, instalaţiile electrice sunt depășite, neputându-se realiza nici necesarele circuite din spitale, atât de cerute mai ales acum, când covidul a dat peste cap tot sistemul sanitar.
În concluzie, în momentul de faţă, mai mult decât oricând, se văd efectele modului în care, în ultimii 30 de ani, cei care s-au perindat la guvernare au făcut experimente inclusiv în domeniul Sănătăţii. Cu atât mai mult în această gravă criză sanitară ar trebui să se înţeleagă faptul că este nevoie să se folosească bisturiul pentru a înlătura politicul, pe cât se poate, măcar în acest domeniu. Altfel, se va ajunge- a câta oară?! – la celebra zicală: operaţia a reușit, dar pacientul a murit!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*