Caii nechează Ajun de Bobotează

Florin Tănăsescu

Ana o chema. Trecea în fiecare dimineaţă de început de ianuarie pe la fereastra mea. Era călare pe un cal ce strivea cu copitele vechiul an. Domnişoara, din ce în ce mai des, râdea de mine. În urmă cu ceva timp, îmi făcuse cu ochiul. Drept mulţumire, i-am dat o Floare-de-gheaţă. A suflat spre ea. „Aşa ţi se va scurge viaţa. În rouă topită la început de an. În neroada bucurie a unui sfârşit de un altul”.

Ieri, am considerat că trebuie să avem o discuţie serioasă.
– Despre ce vrei să vorbeşti ? Sunt grăbită.
– Despre viaţă.
– E vremea când caii nechează. Este Ajun de Bobotează. Ce altceva vrei să mai ştii ?
– Unde e broşa-Floare-de-gheaţă pe care ţi-am dat-o într-o dimineaţă?
Beteala din Pomul de Crăciun s-a făcut creaţă. Globuleţele – ştiţi, eu sunt mai conservator şi ţin la lucrurile care, încet, dar sigur, mor – au râs şi ele. Bradul, cu flacăra lumânării ce agoniza, se pregătea – un gentleman! – să meargă singur la ghena de gunoi. Să mă scutească de efortul de a-i priveghea uscarea.
Doar caii adulmecau Boboteaza.
– Floarea de gheaţă? Cred că-i pe undeva. Topită.
– Cine eşti tu ?
– Noua Ana. Voi îmi spuneţi Anul Nou. Dar, anul este de genul feminin. Ca lunile, ca săptămânile, ca zilele lui. Noi naştem ani!
A luat o carte: „Oameni, ani, viaţă”. A răsfoit-o plictisită. La pagina 365 a închis-o.
– Ruşii ăştia! Ilya Ehrenburg a greşit titlul. Trebuie  „Oameni, Ane, Viaţă”! Altă vreme atunci…
– Vremea când ţi-am dăruit o Floare-de-gheaţă!
– Vremea când ţi-am spus că anul este de genul feminin.
– Cum trebuie să zic? „Trecut-au Anele ca nori lungi pe şesuri”?
– Auzi cum nechează caii în Ajun de Bobotează?
– Se-aud doar dricurile care duc Pomii de Crăciun, hurducăind pe drumul anilor. Mă scuzi, al Anelor care se duc. Şi clinchete surde de globuleţe, din tinereţea mea.
– Şi-a altora. Nu te mai victimiza!
– De ce nechează caii acum, în Ajun de Bobotează?
– Doar acum îi auzi? În iulie, nu?
– Chiar eşti nebună! Bobotează în miez de vară!
– Viaţă în miez de vară. Oameni, Ane, Viaţă. Bucuraţi-vă de voi. Bucuraţi-vă de luni, săptămâni, zile, ore. De ceasul acesta în care am stat de vorbă cu tine. Nu doar de sărbători.
Mă trec fiori. Fug după Pomul de Crăciun care a plecat din casa mea, agonizând. Era mort.
Mă-ntorc. Cartea lui Ilya Ehrenburg – „Oameni, ani, viaţă” – lipsea din bibliotecă. O furase Ana. În locul ei,  era   broşa-Floare-de-gheaţă. Se topea…
Iar caii nechează, bucuroşi că trăiesc Ajun de Bobotează.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*