Claudia și Carmen, două destine împlinite, între Sena și Champs Elysees!

Carmen Nițu, tatăl celor două fete (nu l-am întrebat niciodată de ce părinții i-au ales și lui un nume feminin, trebuie să existe o poveste…), a luptat din greu și în țară, dar și în Franța, pentru a împlini visele întregii familii. Sâmburele este din Slatina, oraș unde au crescut cu toții, pentru o bună bucată de vreme, dar s-au mutat la Paris încă din 2007, Nițu senior considerând că în zona Olteniei nu sunt șanse să-ți urmezi dorințele, să le realizezi, și să trăiești decent. Și trebuie să spunem că familia a fost obișnuită cu greutățile, și la propriu, și la figurat.
nitu1
Claudia Nițu era, la 7 ani, prima fetiță din România care făcea 100 de flotări. După numai un an, numărul exercițiilor ajunsese la 500, fără întrerupere! După mutarea în Franța, Claudia avea să domine campionatul francez de haltere, în perioada 2010-2013, la categoria de vârstă 10-13 ani. Hexagonul avea o campioană din România, ba chiar cu record național, cu 52 kg la smuls și 72 kg la aruncat. Avea să uimească lumea sportului și prin faptul că făcea genuflexiuni cu haltera de 120 kg. Dar toate aceste solicitări i-au cam șubrezit sănătatea, iar acum, la 18 ani împliniți cu o lună în urmă, slătineanca este studentă la inginerie, anul I, la Universite Paris 13, pentru că o doare spatele și nu mai poate face sport.

A rămas, însă, în arena sora ei, Carmen, care a fost făcută, parcă, pentru haltere – ea și-a început cariera în 2010, iar în 2014, la doar 12 ani, cu 55kg la smuls și 65kg la aruncat.. După o pauză de doi ani, Carmen avea să revină în forță, pe podiumul de concurs, repetând isprava și cucerind din nou laurii Franței, de data aceasta la cadeți, cateforia +69kg, cu 65kg la smuls și 84kg la aruncat
nitu2
Federația Franceză de Haltere și-a dat acordul ca domnișoara Carmen să reprezinte Hexagonul în competițiile internaționale. Ținta noastră este Olimpiada din 2024, mai ales că am început demersurile pentru a căpăta cetățenia franceză. Ar fi ceva extraordinar ca fata mea să participe la Jocurile Olimpice, eveniment care poate avea loc la Paris, dacă va câștiga cursa cu Boston, Hamburg și Roma. Am tot sperat ca cineva din Federația Română de Haltere să ne contacteze, să putem concura pentru țara noastră, dar nu s-a întâmplat asta. Noi trăim în Franța din 2007, dar simțim românește și tot mereu ne gândim la locurile natale. Din păcate, oamenii care conduc sportul nu ne-au dat atenție nici când eram în țară, și nici acum, iar asta ne-a determinat să concurăm pentru Franța, care ne-a adoptat cu brațele deschise. Mi-am făcut club propriu, Uniunea Sportivă a Diasporei Române, afiliat la Federația Franceză de Haltere și pentru sezonul 2017-2018. Între timp, familia mi s-a mărit, iar soția a mai născut două fetițe, Cristina (2015) și Luiza (2017), pe care vreau să le dau la tenis, să ajungă și ele campioane ale Franței. Ne este dor de România, știm cât de frumoase sunt sărbătorile în țara noastră, însă în Franța trăim așa cum ne dorim și asta contează cel mai mult”!, ne spunea tatăl campioanelor la haltere și al viitoarelor performere la tenis.

Ionel Pană

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*