Clorofila poartă lentile de culoare gri

Florin Tănăsescu

O ştiam de mic. De pe vremea când lumea se mira: „Ce ochi verzi are copila asta!” De mine, nimeni nu zicea nimic. Nici că-s frumos, nici că-s deştept. Eram, în cel mai bun caz, umbra Clorofilei-ţări cu ochi verzi.

– De ce te uiţi la mine pe furiş? Mă placi?

– Ei, lasă, nu te alinta! Nu mai face pe demoazela curtată! Acum, poate, da. Peste ani şi ani, te voi urî din tot sufletul meu. S-a bosumflat.
– Plec să mă ocup de fotosinteza lumii. Nu-ţi pare rău?
– Poate!
Jucam fotbal. Eram titular la juniori. Aveam tricoul verde, cu numărul 7. Trăgeam la poartă. Nimeream vinclul din afara careului de şaişpe metri. Eram vedetă.
– Va veni vremea când vei fi luat la unşpe metri. Se va face mişto de tine. De tot ce este mai de preţ într-o ţară care-şi pune ochelari de cal. Într-o lume în care şi eu voi fi obligată să-mi pun lentile de contact.
– Vrei cumva autograf? Ce te ţii de mine scai? N-am nevoie de galerie.
Iar mi-a explicat că trebuie să se ocupe de fotosinteza lumii. Mai puţin de a ţării în care juram:
– Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni…
– Fiu de nădejde într-o ţară gri!
– Voi respecta neabătut …
– Tot ce în ţara asta ţi se pare şi este absurd!
– Voi…
– Voi nu veţi mai fi voi !
Mă îngâna tot ea, Clorofila. Se amesteca în treburile noastre interne. Râdea. Doar râsul mai rămăsese verde- pur la ea. Avea lentile de contact. Cu nuanţă de verde- ntunecat. Sau sufletele noastre purtau lentile de culoare gri?
– Ai dreptate. Trebuie să vă adaptaţi lumii în care trăiţi.
Răscolesc amintiri. Revăd vedetele care trăgeau din afara careului de şaişpe metri direct la vinclu… Acum, gazonul pe care ne etalam talentele este roşu. Tribunele – galbene. Peluzele – albastre.
Nocturna luminează a culoare gri. După chipul şi asemănarea ţării. După chipul şi asemănarea amăgirii că-ntr-o zi…
În biserică, flacăra lumânării pâlpâie a stingere de neam. Sfinţii poartă lentile de contact. Dascălul îmi şopteşte:
– Aprinde-ţi o ţigară !
Fumul albastru ca gerul din noi se ridică drept rugă a sufletelor pustii.
A sufletelor – clorofile verzi,   cândva. Azi, cu lentile de contact.
Gri!

 

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*