Competiţia arătatului cu degetul

Nicoleta Dumitrescu

 

Deși este pandemie iar efectele ei negative aduc tot mai multă îngrijorare, de la o zi la alta politicenii, mai ales cei în mâna cărora stau deciziile cele mai importante pentru români, arată că nu le pasă. Altfel cum ar trebui să fie interpretate desele spectacole de contre, dizertaţii anoste și tot felul de declaraţii lansate în spaţiul public, inclusiv în sala de plen a Parlamentului, în roluri care mai de care fiind reprezentanţii tuturor partidelor care și-au depus liste de candidaţi pentru Camera Deputaţilor și Senat?

E adevărat, este campanie electorală, iar când vine vorba despre arătat cu degetul diverşi lideri sau alte portavoci de partid se cred mai inteligenţi decât unul și altul dintre cei care consideră că merită încă un mandat în Parlament. Criticând ceea ce există în momentul de faţă, inclusiv la capitolul gestionarea pandemiei, cu toţii susţin că au soluţii, dintre cele mai bune şi descoperite de nimeni până la ei, înșirând idei și proiecte cu duiumul, multe dintre ele fiind recuperate din vechile „cărţi albe” ale fostelor guvernări. Cu toţii însă uită un lucru esenţial: niciun partid, oricare ar fi numele lui, nu poate deţine soluţia perfectă pentru problemele dificile cu care se confruntă ţara şi poporul ei din cauza coronavirsului care s-a dovedit, anul acesta, problema numărul unu pentru întreaga planetă.
Dacă, însă, se declară patrioţi până în vârful pantofilor, nu de puţine ori susţinând că, pentru ei, poporul contează, de ce măcar în acest an, cu totul special din cauza pandemiei, nu au reuşit să treacă peste orgolii astfel încât să se ajungă la un numitor comun în a identifica, de comun acord, pe termen scurt, cele mai bune soluţii? După cum se vede, însă, e greu de depăşit această barieră a principiilor care au agăţată la vedere eticheta de partid, cu toate că, dacă s-ar analiza o anumită experienţă, cea politică, rare sunt cazurile candidaţilor care să nu fi trecut măcar prin două- trei partide. Şi-atunci, nu e vorba despre demagogie, de vorbe în vânt, de interes propriu? Evident că este!
Acum, în competiţia arătatului cu degetul nu e zi în care să nu se acuze unii pe alţii, corupţia, neprofesionalismul şi lipsa experienţei fiind invocate ca fiind principalele cauze pentru care ar exista blocaj în cele mai importante domenii. Aşa o fi, însă, dacă tot se invocă faptul că ar fi şi minţi luminate, de ce nu se încearcă să se mai ia şi totul de la zero, fără ca nimeni să se mai bată cu pumnul în piept că dacă va ajunge el acolo unde trebuie problemele se vor rezolva? Însă, în România, pare că nu se doreşte aşa ceva, în contextul în care, aşa cum s-a văzut inclusiv în aceste zile, de la intrarea în vigoare a carantinei parţiale de la nivel naţional, se merge tot pe formula desfiinţării/închiderii fără să se pună nimic în loc ori să existe o variantă de înlocuire sau de avarie. Iar în acest sens cel mai bun exemplu este al închiderii pieţelor, fără să se ia în calcul că atât legumele şi zarvaturile, vândute la tarabe în aer liber, îngheaţă odată cu cei care le vând. De ce se întâmplă asta? Pentru că politicienii merg la piaţă doar o dată la patru ani şi doar atunci când vor să le dea celor care ştiu cum e să dai cu sapa programele lor electorale, pline de promisiuni. În rest, politicienii merg doar la supermarket, fără să ştie, de fapt, care este preţul real al unui kilogram de cartofi ori al unui litru de lapte. Iar această situaţie, din păcate, aşa a fost mereu, nici măcar această pandemie nereuşind să scoată din fibra de politician sentimente cât de cât mai umane, precum cele de a te pune în locul celuilalt. Dar, nu. Singurul lucru valabil acum este cum să poată să se adune cât mai multe voturi, ca să le fie tot lor, politicienilor, bine! Din păcate!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*