Compozitorul, dirijorul şi profesorul ZAHARIA POPESCU – CENTENAR

Prof. dr. Al. I. Bădulescu

Astăzi, 6 iunie 2020, se împlinesc 100 de ani de când a văzut lumina zilei, în satul Diţeşti din actuala comună Filipeştii de Pădure, judeţul Prahova, renumitul compozitor, dirijor şi profesor ZAHARIA POPESCU- preşedinte al Cenaclului Muzical “Paul Constantinescu” din Ploieşti, începând din 1985 şi până la trecerea pe neaşteptate în lumea cea veşnică (12.12.2007, Bucureşti).
După ce a absolvit şcoala primară în satul natal şi învăţământul secundar teologic din oraşul Vălenii de Munte, în perioada 1935-1941, şi-a continuat pregătirea de specialitate la Academia de Muzică Religioasă din Bucureşti. Aici s-a bucurat de îndrumarea unor eminenţi compozitori şi maeştri ai pedagogiei muzicale româneşti: Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Mihai Jora (armonie, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), preot Ioan D. Petrescu (paleografie bizantină), Ion Croitoru (pedagogie, dirijat cor), Gheorghe Folescu (canto), Ion Livescu (literatură, dicţiune). Ulterior, în perioada 1950-1955 s-a perfecţionat cu vestiţi maeştri: acad. Mihail Jora, Tudor Ciortea şi Zeno Vancea.
La terminarea studiilor universitare (1941), tânărul muzician a fost încorporat pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Întrucât, din acel an, ţara era angajată în cea de-a doua conflagraţie mondială, profesorul Zaharia Popescu a fost menţinut ,,sub arme”, până la victoria finală a coaliţiei Naţiunilor Unite asupra fascismului german (9 mai 1945), devenind, astfel, veteran de război .
Revenind de pe front, muzicianul Zaharia Popescu s-a afirmat constant în viaţa muzicală românească, în triplă calitate: dirijor, profesor şi cu deosebire compozitor.
Activitatea de dirijor – proprie majorităţii muzicienilor români – a început încă din anii învăţământul secundar, când, împreună cu alţi colegi de şcoală şi tineri din satul natal, a pus bazele unei formaţii corale ce era prezentă în viaţa artistică din localitate, atât la serbările ocazionale – în special în perioada estivală – dar şi la slujbele oficiate la biserica parohială.
Mai târziu, după satisfacerea serviciului militar şi a perioadei de concentrare pe front, începând din 1945 şi până în 1980, dirijorul şi profesorul Zaharia Popescu s-a aflat la conducerea artistică a unor renumite ansambluri corale bucureştene, printre care se numără: Corul de la Uzina Metalurgică (1945-1958), Corul Sindicatului salariaţilor C.G.M. (1947-1949), Corul cooperativei “Progresul” (1951-1967), Institutului “Pasteur” (1957), Corul Consiliului Municipal al Sindicatelor din municipiul Bucureşti (1958-1980) etc.
În paralel cu activitatea dirijorală, profesorul Zaharia Popescu a predat muzica în diverse şcoli din învăţământul preunivesitar din Capitală, printre care, între anii 1946-1948, la Liceul Militar Industrial.
Dar cea mai importantă activitate este dedicată, timp de mai bine de o jumătate de veac, nobilei creaţii muzicale, cu deosebire în domeniul muzicii corale (laice şi religioase): miniaturi, balade, schiţe şi poeme corale, prelucrări de folclor, madrigale, cântece pentru copii etc, pe texte ale unor renumiţi poeţi clasici şi contemporani.
Dintre cele aproape 300 de lucrări menţionate de autor într-un amplu tablou, o parte importantă a văzut lumina tiparului în valoroase culegeri apărute – aproape anual – în editurile bucureştene aparţinând: Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Ministerului Culturii, Consiliului Central al Sindicatelor, Ministerului Învăţământului, Ministerului Apărării Naţionale, organizaţiilor de tineret, precum şi în importante centre de cultură ale ţării sub egida caselor regionale (judeţene) de creaţie populară.
Remarcăm, în acest context, şi lucrările corale dedicate copiilor: Drumeţie; Ursuleţul jucăuş; Pui de urs; Alarmă pe mirişte; Căprioara; Nani, nani, floare rară etc., cântece pe versuri de Marin Sorescu, Virgil Carianopol etc. şi peste 30 de prelucrări corale, o adevărată zestre artistică pentru muzica corală românească din veacul XX.
Compozitorul Zaharia Popescu se numără printre cei mai renumiţi creatori ai epocii sale, care s-au oprit, cu veneraţie asupra versului nichitian – un mare poet cu care se mândresc pe bună dreptate Ploieştii şi judeţul Prahova în concertul culturii româneşti şi internaţionale. Mărturie stau, în acest sens, opt superbe poeme corale aflate în manuscris – în arhiva personală – dăruite de compozitor în ultima parte a vieţii. Iată titlurile acestora: Pomule, copacule; Eu te privesc; Meditaţie de seară; Leoaica tânără, iubirea; Ave, soare, ave maree a luminilor; Ninge peste Sarmisegetuza; Visând la fericire; Cântec fără răspuns. Două dintre aceste poeme (Pomule, copacule şi Eu te privesc) au fost imprimate de prestigiosul Cor Naţional Radio, sub bagheta ilustrului dirijor Aurel Grigoraş şi au fost difuzate pe calea undelor în ţară şi străinătate.
După 1990, compozitorul Zaharia Popescu a abordat în creaţia sa şi importante lucrări cu conţinut religios: Trei liturghii – a Sfântului Ioan Gură de Aur, corul mixt Glasul rugăciunii mele, concerte religioase mixte, pe versuri din psalmii 8, 60, 141, 42, 41, 58, 70 etc., precum şi patru colinde pentru cor de femei, cor bărbătesc şi cor mixt (Leru-i, Doamne; Coboară Domnul din cer; Colind de păcurar; Pleacă june la vânat etc.), folosind culegeri publicate de marea doamnă a folclorului românesc, prof. univ. Emilia Comişel.
O parte dintre lucrările sale, printre care corurile mixte ,,Rădăcina mea” şi ,,Româncele”, au fost interpretate în concerte publice, de către renumitele formaţii corale din judeţul Prahova: Corul mixt al Căminului Cultural din Filipeştii de Pădure (dirijor, prof. Elena Brătescu), Corala ,,Paul Constantinescu” a Palatului Culturii (dirijor, prof. Corneliu Irimia), Corala ,,Ioan Cr. Danilescu” (dirijori, prof. Nicolae Ghiţă şi Valentin Gruescu), Corul mixt de tineret ,,Lyra Prahovei” (dirijor, prof. Gheorghe Neagu) ş.a.
Permanent legat de viaţa artistică din satul şi judeţul natal, maestrul Zaharia Popescu a preluat cu brio, începând din anul 1985, conducerea Cenaclului Muzical ,,Paul Constantinescu” din Ploieşti, a cărui activitate a cunoscut reale succese, multe dintre lucrările semnate de muzicienii prahoveni fiind distinse cu premii şi menţiuni la concursurile din cadrul Festivalului Naţional ,,Cântarea României”.
Prin prezenţa şi autoritatea sa, maestrul Zaharia Popescu a onorat numeroase jurii de specialitate la nivelul judeţului Prahova; a susţinut documentate comunicări şi referate privind viaţa şi opera compozitorului Paul Constantinescu – al cărui student a fost, precum şi despre alţi iluştrii maeştrii ai muzicii româneşti, aniversaţi sau comemoraţi prin manifestări omagiale organizate de către Cenaclul Muzical şi Muzeul Memorial ,,Paul Constantinescu”, printre care menţionăm: Anton Pann; Ioan D. Vicol; dirijorul Ion Baciu şi, nu în ultimul rând, despre genialul compozitor şi interpret George Enescu.
Interesante expuneri a susţinut şi la cursurile Universităţii Populare de Vară ,,Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, împreună cu alţi muzicieni de renume ai ţării.
Compozitorul, dirijorul şi profesorul Zaharia Popescu se numără şi printre cunoscuţii autori ai unor articole, cronici muzicale, recenzii etc. publicate în reviste de specialitate: ,,Muzica”; ,,Cultura poporului”; ,,Clubul” precum şi în presa cotidiană.
Pentru ampla şi prestigioasa activitate de creaţie muzicală, didactică şi de conducere artistică a unor valoroase formaţii corale neprofesioniste din Capitală, a fost distins cu importante ordine şi medalii ale statului român, cu Menţiune la Concursul Internaţional de Cântece de Masă – Berlin 1951, cu premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1972, 1998).
În anul 2000, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la naştere, Consiliul local al comunei Filipeştii de Pădure i-a acordat titlul de ,,Cetăţean de Onoare” al localităţii.
Parte integrantă a muzicii corale româneşti, creaţia sa va dăinui în repertoriul multor formaţii corale de profil din judeţ şi din ţară, atât din domeniul învăţământului, dar şi al instituţiilor de cultură din mediul rural şi urban.
Fie ca aceste gânduri să constituie un binemeritat omagiu la împlinirea unui veac de la naşterea sa.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*