Cristi Păcurar, despre procesul de formare al lui Man și de cel de acomodare la Parma: „Să aibă răbdare cu el însuși, în timp se va acomoda!”

Cel mai scump fotbalist român transferat vreodată din Liga 1 este arădean. Dennis Man a plecat de la FCSB la AC Parma pentru 13 milioane de euro, plus două de bonusuri, iar, astăzi, are șansă să debuteze pe legendarul stadion „San Paolo” din Napoli, care de două luni de zile a luat numele regretatului Diego Armando Maradona. Fotbalistul din Vladimirescu a să joace fotbal la 5 ani, la echipa de copiii din comuna natală, sub comanda lui Cristian Sculici. „Tatăl și fratele lui Dennis mi-au fost elevi la echipa din Vladimirescu. Știam de băiatul lui Cristi (n.a. Man, părintele lui Dennis), dar am dorit să-l și văd cu mingea. Mergeam des pe maidane la acea vreme, făceam practic o selecție din ochi, iar când copiii veneau la teren, cam știam cine ce poate fiecare. La Dennis am văzut ceva din prima. La 6 ani, când a intrat în echipă, deja controla bine balonul, talentul său nativ a fost ușor de detectat. A fost vârf de generație la mine, dar cred că a fost vârf de generație în Arad la vârsta sa. Am lucrat cu el aproape doi ani de zile, apoi s-a transferat la Atletico”, își amintește primul antrenor al proaspătului atacant al parmegianilor.

Așadar, în jurul vârstei de 8 ani, Dennis Man s-a transferat la Arad, la cel mai important club juvenil din acei ani. A fost inclus în grupa de 97-98 de care se ocupa Cristian Păcurar, clubul din Vladimirescu alegându-se cu un rând de echipament complet, plus genți de sport. Valoarea lor în banii de azi a fost de aproximativ 6000 de lei, dar în „pachet” au mai fost incluși alți doi tineri fotbaliști, Bobeiciuc și Mitrea.

Despre începuturile lui Man la Atletico a vorbit chiar Cristi Păcurar, invitat la emisiunea Digi Sport Matinal. „Povestea lui Dennis Man la Atletico începe în anul 2005. L-am adus de la Vladimirescu și l-am antrenat până în anul 2015, când a trecut la echipa de seniori a UTA-ei. Nu l-am antrenat singur, ci alături de doi oameni despre care nu se vorbește aproape nicăier despre ei. Sunt doi oameni la care eu țin foarte mult, antrenori senzaționali. Timp de 5 ani s-a ocupat  și domnul profesor Marius Demian de grupa din care făcea parte și Dennis Man, apoi a venit lângă mine domnul Francisc Tisza, care cel puțin la Arad nu mai are nevoie de nicio prezentare. Dânsul are în jur de 30-35 de fotbaliști care au ajuns în Liga 1 din diferite generații. De la acești doi oameni am avut și eu foarte multe de învățat. Sunt mai în vârstă decât mine și m-au ajutat foarte mult în formarea lui Dennis”, spune antrenorul grupei 97-98 de la Atletico.

Apoi Cristi Păcurar, actualul șef al Academiei UTA, a mai atins și alte borne din procesul de formare a lui Dennis Man, dar a vorbit și despre sfaturile pe care i le-a dat și după plecarea de la UTA:

…despre talentul încă neșlefuit al lui Man și rivalitatea cu…Hagi: „Am remarcat din prima talentul lui nativ, avea stângul de aur și plăcerea de a juca fotbal. Când Dennis a ieșit campion național stăteam de vorbă cu domnul Hagi despre unul dintre factorii importanți ai jucătorului și anume plăcerea de a juca. Noi cu Atletico eram la concurență cu domnul Hagi la această categorie de vârstă. Dacă avea loc o selecție pentru echipa națională, 11 jucători erau de la domnul Hagi, noi aveam 8. Dacă domnul Hagi avea 6 jucători selectați, noi aveam 4, eram pe acolo. Am jucat multe finale și semifinale. A fost o concurență benefică și din generația 98 foarte mulți au devenit fotbaliști de Liga 1. Dar, ca să revin la Dennis, dacă ar fi este să enumăr trei calități ale lui, acestea sunt: talentul cu care s-a născut, plăcerea lui de a juca fotbal și munca”

…despre sacrificiile copilului Dennis Man: „A fost a fost o perioadă la 12 ani, când am făcut trecere de pe teren mic pe teren mare. El a întâmpinat probleme pentru că de la 12 până la 14 ani și jumătate s-a înălțat foarte mult, iar segmentele osoase s-au dezvoltat mai mult decât musculatura și a avut dureri în special la în zona spatelui.  Chiar dacă îl vedeam că suferă enorm, nu exista un meci în care să nu intre în primul 11. Nu poți să-i iei unui copil foarte talentat nativ plăcerea de a juca fotbal. Familia și tatăl său, în primul rând, și-au dat seama de talentul lui și zi de zi venea de la 8 kilometri la Arad, nu a lipsit niciodată de la antrenamente. Făcea naveta în fiecare zi, iar tatăl său îl ducea și îl aștepta câteva ore. Un antrenament mai complex de la grupa respectivă dura undeva cu tot cu ședințe, cu explicații, undeva la trei ore. Încheind cu probleme sale de sănătate, Dennis a urmat un tratament în perioada respectivă la un doctor cunoscut din Arad și după un an jumate – doi ani s-a pus pe picioare”.

 

 

…despre pasul la UTA: „M-am simțit sincer foarte emoționat și mă singur și acum când mă gândesc prin câte am trecut cu generația 97-98 în 11 ani de zile. Apoi, o parte dintre ei au făcut pasul la echipa mare a UTA-ei sau la cea de juniori, în Liga Elitelor, competiție care se afla la început acum 5-6 ani. Pentru formarea și acomodarea lor mai ușoară am trecut și eu în stafful tehnic al UTA-ei, în Liga 2-a, alături de celălalt secund, Cristi Todea și de antrenorul principal Roli Nagy. Au fost niște ani senzaționali, din punctul meu de vedere”.

…despre primele dificultăți la FCSB: „În 2016 Dennis plecase la FCSB, tatăl său s-a mutat și el la București, cu el, dar nu după mult timp a apărut primul moment de cumpănă. Sper să nu se supere Cristi (n.a. tatăl fotbalistului) pe mine că povestesc acum. Mi se pare că după al 8-lea sau al 9-lea joc, Dennis marcase și primul lui gol la Steaua, Dennis nu a mai prins echipa. După ce el ar fi jucat meciul cu numărul 10 în Liga 1, Steaua ar fi trebuit să achite UTA-ei o anumită sumă (n.a. 100 de mii de euro) și nu a mai fost introdus pe teren. Dennis m-a sunat și m-a întrebat ce să fac. Vă dați seama, era o întrebare destul de grea. Eram și în asentimentul lui, eram și pornit să spun lucrurilor pe nume, dar i-am dat  un răspuns care să-l liniștească puțin și urma să mai vorbim după două zile. S-a liniștit, dar a fost un moment de cumpănă. Un jucător care prinsese cât de cât meciuri, marcase primul gol, foarte important pentru Steaua și dintr-odată nu mai juca. Avea întrebări la care nu își găsea singur răspunsurile. Am stat de vorbă cu el, l-am liniștit și apoi lucrurile au intrat pe făgașul normal. Ulterior, a devenit om de bază la FCSB, nu e o surpriză că a marcat atâtea goluri și a atras atenția asupra sa de la cluburi importante din Europa”.

…despre suma record plătită pentru transferul său la Parma și ceea ce urmează pentru el în Italia: „Vă dați seama că simt o anumită mândrie când se vorbește despre Dennis Man ca și cel mai scump transfer al unui fotbalist român din Liga 1. Mai departe, el trebuie să aibă răbdare cu el însuși. Intră într-un alt mediu, într-un fotbal care, din punctul meu de vedere, te macină. Tactic este dus la perfecțiune, apărările sunt foarte bune, duelurile 1 la 1 sunt foarte aprige acolo. Eu am avut cu grupa lui Dennis un turneu la Milano, trecusem deja pe teren mare și am jucat cu Milan, Brescia, Padova. Erau echipe de copii, dar erau mici monștri ca și forță, talie și putere. Va fi foarte foarte greu în Italia pentru el, trebuie să aibă răbdare să se clădească. Și presa trebuie să aibă răbdare cu el pentru că, totuși, campionatul nostru nu este la nivelul Italiei sub nicio formă. Nu mă tem pentru el dacă iau în calcul calitățile sale, pentru că știu exact ceea ce poate, în schimb îmi fac ceva probleme pentru răbdarea sa cu el însuși. De mic a pus enorm suflet la fotbal și așa va face și aum. Trecând de la nivelul mai mic la un nivel mai mare automat trebuie să aibă răbdare el cu el. Nu trebuie să creadă că dacă o fază nu o rezolvă ca în România e totul pierdut și să-și piardă din încredere. Deocamdată, e un jucător tânăr care primite mult. În timp se va acomoda în timp și totul va fi în regulă”.

…despre mesajele schimbate cu Man: „Eu după fiecare meci îi trimiteam mesaje, în schimb nu-mi place să deranjez, să sun. După transferul la Parma i-am trimis un mesaj scurt. Cu tatăl său am vorbit cinci minute la telefon, el era în Italia, i-am spus unele lucruri. Eu nu l-am deranjat nici când era la Steaua. El mă mai suna sau când știam că are puțin timp liber, mai vorbeam cu el, dar foarte mult o făceam prin mesaje. Acum îl las să se liniștească, două zile de vizite medicale, meciul de la Napoli, o să sun apoi, nu vreau acum să deranjez. El își face treaba și cu siguranță săptămâna viitoare o să stau de vorbă puțin și cu el. Tatăl lui și o să rămână cu el acolo până se așează puțin lucrurile, după care va merge prietena lui la Parma. Avem o cursă regulată de pe aeroportul din Arad spre Italia, nu cred că va fi o problemă cu transportul. Revenind la mesajele schimbate cu Dennis în ultimii ani, el permanent mă întreba de UTA. E clar că el ține încă mult la clubul de la care a plecat, la clubul la care și-a dorit să joace încă de mic. Dacă nu ar fi ajuns la UTA, nu s-ar fi transferat la FCSB și acum pe această sumă record în Italia”.

…despre postul pe care ar putea să se impună în Italia: „Ceea ce se va întâmpla de astăzi înainte va fi destul de destul de imprevizibil, ca să spun așa. Din punctul meu de vedere, Dennis era un decar, care în echipa mea juca în spatele vârfului, a lui Adrian Petre. Și asta pentru că era și marcator, dar era și un pasator și i-am dat libertate totală. Era un <<volante>>, așa îmi plăcea mie să îl denumesc. La FCSB a învățat să joace un nou post, în bandă dreaptă și se descurcă foarte bine atât în 4-3-3, cât și 4-2-3-1, pe picior invers. În funcție de cum se acomodează la Parma, în funcție de progresul lui tactic, antrenorul de acolo va alege un post pentru el. Poate,  ulterior, ne-am dori să plece și mai sus, la granzi, poate și spre alte campionate, dar și în Italia este bine, vorbim despre top trei campionate din Europa”.

…despre eventual câștig financiar de pe urma transferului lui Man la Parma: „Eu am fost antrenor la Școala Sportivă, iar când am trecut la Atletico, în contract a fost trecut și o clauză prin care beneficiam de un procent de 10% din transferul fiecărui fotbalist crescut de mine. Nu e niciun secret, banii din transferurile jucătorilor arădeni se împart între UTA și Atletico. Eu nu au primit nici un ban de la clubul UTA, pentru că așa am considerat de cuviință. UTA este brandul și tot ceea ce înseamnă, tot ceea ce vedeți la televizor, UTA reprezintă Arad sau Aradul reprezintă UTA…Și atunci dacă am lua un procent, l-am luat de la Atletico, ceea ce mi se pare foarte normal pentru oricine formează jucători. Mourinho a câștigat un premiu acum trei sau patru ani și l-a dedicat antrenorului de la copii și juniori, ceea ce este mare lucru. Nu sunt prea mediatizați acești antrenori, din păcate. Iar asta remarca și domnul Hagi, se vede importanța antrenorilor de la copii și juniori doar când se vinde un asemenea jucător. Asta nu înseamnă că antrenorii de copii și juniori trebuie să apară toată ziua, dar trebuie avut grijă și de aceștia”

…despre generația din care a făcut parte Man la Arad: „Această generație a jucat finale și semifinale la juniori, a avut performanțe colective importante. Pe lângă Dennis vă dau și alte exemple de fotbaliști care fac față la un nivel bun. Costin, fundașul dreapta de la Voluntari, care a venit la 11-12 ani la Arad de la Liberty Salonta. Apoi e, bineînțeles, Adrian Petre, localnic din Arad, care, chiar dacă trece printr-un moment mai dificil acum, eu cred că va reveni la forma de altădată și va continua ceea ce a început. Să nu îl uităm pe Răzvan Oaidă, un caracter fantastic, un muncitor deosebit. Răzvan este căpitanul echipei de 98 din care Denis făcea parte. L-am adus de la Petroșani la vârsta de 10 ani, tatăl lui a fost fotbalist la Petroșani. Mai este Albert Stahl, jucător la Astra, jucător de o calitate senzațională. Supărarea noastră, să spun așa, și a colegilor mei este faptul că am sperat foarte mult ca toți fotbaliștii din acea generație să ajungă la Liga 1, dar sunt doar aceștia cinci care au activat sau activează în elită. Mai erau încă vreo trei sau patru, despre care, sincer vă spun, puteau să se impună la nivelul primului eșalon al României”.

Atletico 1997-1998 a cules o „duzină” de trofee internaționale în anii 2000. Și cu sprijinul părinților, „galben-negrii” au bifat și câștigat multe competiții în Occident, Polonia, Slovenia, Anglia sau Italia. În anul 2009, Atletico Arad devenea campioana României la Constanța. Câștiga cu 2-1 finala Cupei Hagi într-o finală cu Steaua. Apoi, în culorile UTA-ei, Man, Petre sau Costin și colegii lor au câștigat Cupa României la Under 19 (în mai 2016) și Supercupa României (august 2019).

0
0

Articolul Cristi Păcurar, despre procesul de formare al lui Man și de cel de acomodare la Parma: „Să aibă răbdare cu el însuși, în timp se va acomoda!” apare prima dată în sportarad.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*