Cristina Neagu, cea mai slabă repriză din cariera ei!

Suntem la Campionatul European de handbal feminin din Danemarca, acolo unde se afla și naționala României, repartizată în Grupa D, alături de Germania, Polonia și Norvegia (aceasta este și ordinea meciurilor jucate). Tricolorele au bifat, din păcate, doar o singură victorie, contra Poloniei, 28-24, pierzând celelalte două întâlniri, 19-22 cu Germania și 20-28 cu Norvegia. Avansăm, totuși, în faza principală a Europeanului, dar fără niciun punct câștigat în preliminarii, de la echipele care merg alături de noi – Norvegia va porni de la +4, iar Germania de la +2, iar asta ne elimină, virtual, desigur, din lupta directă pentru medalii. Dar cineva trebuie să ocupe și pozițiile din preajma premianților, iar un loc 4 sau 5 ar face bine echipei și handbalului românesc! ”Ca frecția la un picior de lemn”, ar spune cârcotașii, dar în condițiile haosului de la Federația de Handbal, cât și a dezastrului din viața naționalei feminine, provocat de pandemia de coronavirus, să ne mulțumim cu atât – dacă am fi vrut mai mult, prezentam o echipă cu adevărat profesionistă!

Și vreau să ne oprim la ultima partidă, cea jucată împotriva Norvegiei, care ne-a creat iluzia, fie și pentru o clipă, că am putea bate Colosul nordic, pe care l-am mai învins de câteva ori, de-a lungul istoriei handbalului mondial. Mirajul n-a ținut, am mai spus, pentru că cele mai valoroase tricolore au fost când sus, când jos, viguroase, uneori, dar angajate și concentrate doar pe jumătate, în ciuda faptului că un meci de handbal durează ceva mai mult de 30 de minute.
Și vorbesc de Eliza Buceschi, o handbalistă de la care așteptam să joace la fel de bine și în mitanul secund – a marcat 4 goluri în primele 30 de minute, după care s-a stins ca o luminiță care și-a consumat filamentul.

La fel s-a comportat și Laura Popa, care s-a născut talent și atât – Laura a ratat cât pentru două meciuri, a făcut și faulturi în atac, dar a marcat și trei goluri, din șapte încercări, adică ne-a dus , ca și Eliza, din extaz la agonie.

Dar cea mai mare deziluzie ne-a produs-o Cristina Neagu, pentru că cea mai bună handbalistă a lumii s-a chinuit să fie la înălțime, să puncteze de cât mai multe ori, dar n-a reușit mai nimic. A marcat trei goluri, în prima repriză, dar unul din 7 metri, după care, în partea a doua n-a mai reușit mare lucru – zidul norvegian din fața sa i-a fost potrivnic, ba chiar și de la 7 metri a fost umilită de Kathrine Lunde – toate șuturile ei erau deviate sau telefonate. Iar nerealizările Cristinei se transformau în atacuri și goluri norvegiene, ce turnau plumb în picioarele celorlalte tricolore. Noroc cu portărița Dedu, care a făcut minuni la locul ei de muncă, limitând proporțiile scorului, așa cum a făcut și Dumanska, în prima parte. A fost cea mai slabă repriză a doua, din cariera de VIP a Cristinei Neagu, evoluție care o va afecta mult timp de-acum înainte. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, altfel nu vom face pași înainte, am simțit-o pe Neagu epuizată psihic, fără dram de optimism și încredere, toate acestea afectându-i și comportarea fizică și randamentul din fața porții adverse! Cristina ar fi trebuit să-și ia o pauză, în meciul ăsta, și poate că colegele ei ar fi fost ceva mai descătușate și ar fi jucat ceva mai constant. Cineva și-a închipuit că ne-am putea lua la trântă cu Norvegia, folosindu-se toate rezervele de energie, gest care ne-ar putea duce, la final, spre coada clasamentului.

Și dacă este să remarcăm pe cineva, ne oprim la Lorena Ostase, pivotul care trebuie să profite, și o face, de lipsa Crinei Pintea. Slătineanca dovedește abilități și calități tehnice incontestabile, dar îi mai trebuie puțină fantezie și constanță. A înscris de șase ori cu Norvegia, câte trei goluri în fiecare repriză, fiind singura jucătoare care a știut să-și dozeze puterile în mod egal, pe parcursul celor 60 de minute…

Declarația antrenorului Norvegiei, Heirgeirsson, ne mai poate încălzi cu ceva, pentru că iată ce a recunoscut tehnicianul: ”A fost cel mai greu adversar din preliminarii, dar și pentru că în prima repriză am avut 13 șuturi fără să înscriem. Ne-am îmbunătățit jocul în partea a doua, iar Kathrine Lunde a făcut performanță de clasă, în poartă.

De-acum, orice se poate întâmpla, pentru că ne-ncrucișăm cu advresare din Grupa C, unde se află Croația, singura calificată matematic, apoi Ungaria, Serbia și Olanda, toate cu șanse egale de a primi pașaport de Main Round. Le putem bate pe toate, am mai făcut-o, dar la fel de bine ne pot învinge și ele, cum au mai făcut-o, de-a lungul vremii. Cert este că tricolorele n-ar trebui să mai aibă nicio presiune, decât cea a unui loc cât mai bun, în clasamentul final. Pentru că ce au avut de arătat au făcut-o, deja, și aș spune că meciul contra Germaniei a scos la iveală faptul că am ajuns în Danemarca, la acest European, fără convingere, fără determinare, cu o echipă prost alcătuită, pe criterii ciudate, de care vinovat se face Bogdan Burcea. Aceste fete ar fi trebuit să știe că o astfel de competiție continentală se desfășoară o dată la doi ani, că mergi în Europa să arăți cine ești și cât de serios tratezi evenimentul (nici măcar nu știu dacă mai avem psiholog la echipă) – nu joci în fiecare lună la Europene, că doar nu ești în Liga Florilor!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*