Cu elevii la “munci”: practica agricolă voluntar – obligatorie de pe vremuri

Imaginaţi-vă următoarea scenă: sunteţi elev de clasele V-VIII, în anii ‘80. Începe şcoala, colegii sunt aşezaţi frumos în careu, cu flori, emoţii şi toate cele obişnuite într-o zi de 15 septembrie. Deodată, ţi se comunică faptul că a doua zi te vei îmbrăca ”sport” şi vei începe, pe frig şi ploaie, munca la câmp! Îmbrăcat cu ţinuta standard (hanorac, pantaloni de trening mățuiţi, cu genunchii scoşi în afară şi tenişi chinezeşti), n-aveai încotro, te prezentai la muncă! Poate părea o poveste, dar asta era realitatea pentru elevii de gimnaziu şi mai mari, de până în 1990. Munci la ”negru” pe plantaţiile lui Ceauşescu Aşa-zisa ”practică” agricolă era muncă în toată regula, deşi era camuflată într-un pro­ces ”educativ”. Şi ce să în­veţi dacă ai de cules mere, cartofi sau participi la de­pă­nu­şatul porumbului? Copiii participau la ”munci” cam o lună după deschiderea anului şcolar, dar atunci când recolta nu era strânsă, ”muncile” se prelungeau pînă la prima zăpadă. Şi apoi venea aşa zi­sa recuperare a orelor pierdute, care era doar o vorbă în vânt. Muncile agricole prestate sub lozinca voluntariatului, erau, de fapt, munci la ”negru” pe plantaţiile lui Ceau­şes­cu. Sute de mii de tineri – elevi, studenţi, personal din fabrici [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*