Cu „lupul” la radiolog: Diarra – Începe drumul lui Diarra pentru a deveni… Diarra?

George Marin

Dintr-o regretabilă eroare, ”radiografia” jucătorului petrolist ales pentru analiză la startul ligii secunde- Ibrahim Diarra- a fost una din perioada debutului său în galben-albastru (publicată ieri). Pentru că din orice greșeală se pot trage concluzii, comparați un pic cele publicate ieri cu cele de astăzi și se va putea constata ușor evoluția calitativă, pozitivă!
Am avut o mare curiozitate să văd cât a progresat Sorry Ibrahim Diarra în scurta perioadă de împrumut la Slobozia, unde a bifat două goluri în 9 meciuri, după ce nici la Petrolul nu jucase prea mult. Însă, sâmbătă, Diarra a produs surpriza plăcută. Chiar dacă Nae Constantin nu prea avea pe altcineva pe care să îl trimită în teren ca atacant titular, Coman fiind accidentat și Stoica abia sosit, Diarra ne-a arătat o altă față a lui, una nedescoperită încă sub anterioarele conduceri tehnice. El a arătat o mobilitate deosebită, pendulând de-a latul frontului de atac, apărând deseori pe spații libere, obținute, desigur, și cu sprijinul coechipierilor. Punându-și în valoare fuleul și viteza, Diarra a reușit să creeze pericol pentru poarta adversă, chiar dacă tehnica lui nu este încă perfectă. Astfel, primul gol l-a avut ca pasator decisiv după lansarea sa pe partea stângă. Chiar și la al doilea gol petrolist a avut un rol important. La pătrunderea lui Vajushi, Diarra a atras doi fundași adverși, iar în momentul șutului cu care Bratu a înscris, malianul era eliberat de marcaj (dar se afla în poziție de ofsaid), gata să reia o eventuală respingere a portarului, așa cum a făcut-o și în primul mitan, la șutul lui Vajushi din minutul 22.
În plus față de secvențele golurilor marcate, Diarra a fost prezent și în alte faze periculoase create de echipa petrolistă, deși, dacă este să privim tabelul, constatăm că de fapt cifrele nu sunt chiar spectaculoase. Amintim doar lovitura de cap, cadrată, pe care Cebotaru a deturnat-o în portarul advers, de la numai câțiva metri (min. 73), și lansarea frontală pentru Vajushi (min. 69). Deși redusă cantitativ, colaborarea cu Măzărache, Constantinescu și, mai ales, Vajushi a fost bună, ceea ce ne facem să credem că anumite relații de joc se vor consolida curând.
Nu trebuie uitat momentul apărării, Diarra participând, în propriul careu, la toate fazele fixe ale adversarilor, așa explicându-se și cele două respingeri, ambele în minutul 88. Din poziția sa avansată, el a făcut și un presing rațional, care poate fi definit ca primul pas al apărării. Tot din acea poziție, el a avut și un rol de „pivot” atunci când faza a cerut-o, de aici și explicația pentru procentul mare de pase laterale sau către înapoi, fără a socoti și lovitura de începere a meciului.
Ar părea că Diarra a fost la superlativ. O, nu! Ca orice jucător care nu este Pele, Maradona, Messi, Dobrin sau Hagi – ca să ne limităm doar la câteva nume –malianul are și el elemente de corectat și de șlefuit. Ne amintim de indecizia de care a dat dovadă la pătrunderea sa către careu (min. 47) și de imensa ratare din minutul 22, când a reluat greșit, cu latul, o minge pe care scria „gol clar”. Au dat chix mulți și unii chiar mari jucători din asemenea poziție clară, dar, ca antrenor, ce decizie iei când se întâmplă o asemenea ratare? Te afli în dilema franțuzului „c’est à prendre ou à laisser”. Într-o traducere mai liberă ar fi „îl iei sau îl dai deoparte”. Îl schimbi? Desigur că îl schimbi, dar în minutul 89 pentru a primi meritatele aplauze care i se cuvin pentru prestația de pe teren. Cineva care nu a fost la meci și ar judeca numai după cifrele din tabel poate că nu ar aplauda. Numai că mai trebuie luată în considerație și eficiența pe care cifrele seci au avut-o în contextul economiei jocului echipei.
Din ceea ce Diarra ne-a arătat la meciul contra Iașiului deducem că posibilitățile lui sunt mai mari.Trăgând de abia primul văl de pe partea nedescoperită a potențialului de care dispune malianul, Nae Constantin este primul care ne arată o altă față a tânărului atacant. Eu, personal, nu mă aștept ca Diarra să devină Bokila sau Doré. Mă aștept să fie el însuși, să spună singur: „Sorry, I am … Diarra!”. Adică, traducând la fel de liber: „Regret, dar eu sunt Diarra, nu altcineva!”.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*