Cu speranţă în… speranţa de mai bine!

Nicoleta Dumitrescu

 

După două nopţi în care voturile pentru desemnarea noilor aleşi locali au fost numărate în paralel cu membrii secţiilor de votare şi în sediile de campanie, dar mai ales în cele ale partidelor care au avut candidaţi la alegerile locale, nerăbdarea şi agitaţia s-au mai potolit. Acolo unde a fost vorba de victorie chiotele de bucurie s-au auzit şi în stradă, s-au desfăcut şi sticle de şampanie, netrecute cu vederea fiind inclusiv pupăturile şi îmbrăţişările, chit că de una dintre urechi atârna masca de protecţie. Dacă ar fi să reproducem mesajele care au umplut reţelele de socializare, după aflarea primelor rezultate parţiale care anunţau rezultatul scutinului din 27 septembrie, s-ar vedea că s-a scris ceva istorie la alegerile locale desfăşurate, în premieră, în pandemie !!!
Iar surprizele s-au ţinut lanţ după anunţarea primelor exit-poll-uri şi a rezultatelor provizorii, când o serie de lideri locali s-au trezit că ocupă locul doi, după ani buni de carieră politică şi în administraţie fiind trimişi acasă… la mama lor, de cei care au întrunit cele mai multe voturi de la electorat!

Având în vedere că s-a reuşit, prin votul de duminică, să fie schimbate o serie de persoane care păreau veşnic pe funcţii, cu siguranţă părerile acelora care consideră că se pricep nu doar la fotbal vor mai continua să fie făcute publice, pe toate canalele, inclusiv la televizor sau pe reţelele de socializare. Dincolo de vorbe însă, votul dat în pandemie trebuie înţeles cu adevărat de către politicieni, atât de cei care au câştigat, dar şi de cei care au pierdut. Ca la fiecare scrutin electoral, oricare dintre cei care a venit la urne a pus ştampila “VOTAT” pe numele unei persoane sau pe o anumită listă cu candidaţi la Consiliul Local sau Consiliul Judeţean cu speranţă în… speranţa de mai bine!
Iar dacă în unele cazuri semnalul schimbării a şi fost confirmat prin votul dat, de săptămâna viitoare, când noii aleşi vor intra în pâine, cum se zice, cei care au făcut istorie vor trebui să facă dovada faptului că pot face schimbarea în bine promisă.
În aceste condiţii, românii care au mers pe 27 septembrie la vot vor să vadă că politica poate să însemne, aşa cum s-a promis, nu doar avantaje pentru cei care deţin anumite funcţii, pentru cei care au contribuit, cu fonduri, la promovarea candidaţilor, pentru prietenii prietenilor sau a altor rubedenii, başca nepoate, fini, cumetre etc., ori pentru cei care au împărţit pliante ori au lipit pe garduri afişe.
Cum însă avantajele pe linie de partid sunt privite ca un fel de moştenire, e greu de presupus că anul electoral 2020, desfăşurat sub zodia pandemiei, poate să scrie istorie şi în privinţa corectitudinii, în sensul că promisiunile vor prinde viaţă exact aşa cum au fost trecute în ofertele electorale.
În aceste condiţii, dacă tot s-a dorit schimbarea şi s-a făcut prin vot, iar mulţi dintre foştii aleşi locali au fost reconfirmaţi în funcţii, rezultatul alegerilor locale din acest an ar trebui să fie chiar un rezultat al asumării funcţiilor primite prin votul românilor, iar “greaua moştenire” să nu mai fie ciotul care să împiedice dezvoltarea mult promisă a comunităţilor. Pe de altă parte, o comunitate nu se poate schimba doar din birou, stând pe scaun, se face după ce stai de vorbă cu oamenii şi pe stradă, nu doar la programul strict de audienţe, punându-te în locul celui care nu are asfalt pe strada unde locuieşte, iar sistemul de alimentare cu apă şi cel pentru gaze sunt doar în satul vecin. Prin urmare, ar fi de aşteptat ca victoriile şi înfrângerile înregistrate la aceste alegeri să poate să însemne măcar o minimă speranţă că şi în ţara asta se poate schimba ceva. Asta dacă nu cumva alegerea primarului de la Deveselu, decedat din cauza coronavirusului cu mult înaintea scrutinului, e încă o dovadă că România rămâne în continuare ţara tuturor posibilităţilor!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*