Cupa mânjită de huligani. Poli o curăță și preia în bună păstrare

Handbalul masculin românesc nu are tocmai cea mai favorabilă imagine, fiind mai degrabă perceput prin prisma reculului de durată al naționalei de seniori și a imposibilității reînvierii zăpezilor de altădată, O Tempora!, cvadrupla campioană a lumii, percepție oarecum valabilă și în cazul cluburilor cu greutate, altădată cochetând cu sferele înalte ale principalelor cupe europene, iar capac la toate ar mai fi și reușitele comparativ net mai notabile ale handbalistelor, atât ale ”tricolorelor” cât și ale unor grupări din Liga Florilor, deținând un nou val de triumfătoare continentale, din București sau Craiova.

La băieți, ar fi vorba așadar mai mult despre o zbatere pentru ieșirea din umbra întinsă cu atât mai potrivnic prin comparația cu reușitele fetelor, semicercul masculin fiind mai degrabă un fel de cerc aproape închis și rezervat cunoscătorilor, ce-i al handbalului băieți, e pus deoparte, dar fără prea gros lipici la un număr extins de admiratori și fără a emana acea forță magnetică de atracție indusă bunăoară de fotbal. Contururile mingii mici sunt ceva mai greu definite în jurul jocului din Carpați al băieților.

În acest context, Federația Română de Handbal numai de deplorabilele evenimente derulate aseară în ziua inaugurală a turneului final al Cupei României la handbal masculin nu avea deloc nevoie, ba din contră. FRH chiar se străduise de la mijlocul acestui deceniu să revitalizeze o competiție eliminatorie care ajunsese nu doar a părea strict de umplutură, atașându-i un Final4 perindat într-un exercițiu de repopularizare a mingii mici prin diferite localități gazdă din țară, o caravană binevenită. S-a încercat într-adevăr ceva, o relansare a întrecerii, o captare a interesului, un nou format mai atractiv, și chiar s-a reușit.

În acest weekend, demult anunțat, caravana a descins în cazul ediției 2018-2019 la Focșani, un Final4 cu gazda vrânceană CSM 2007, poliștii alb-violeți ai Timișoarei și două dintre bucureștene, Dinamo și CSA Steaua, iar numai numele râului Milcov și contururile demersului cu caracter unitar răzbătând din negura istorică a timpului erau deja suficiente pentru a te asocia unui cadru molcom și liniștit, oraș moldav bună gazdă a turneului final.

Și mulțumim Focșani, întinzând cu fair-play mâna dinspre Banat, ”Poli” a fost mai bună în semifinala de sâmbătă și s-a calificat în ultimul act prin a strica nițel petrecerea handbalului din cotul Carpaților, însă a arborat frumos și demn alb-violetul, așa cum ar fi și normal, pe când sărbătoarea eveniment chiar că a fost apoi total denaturată și alterată de ultras ai semifinalistelor din capitală, prin huliganismul manifestat în tribună și pe parchetul sălii ”Polivalente” din capitala Vrancei, în așteptarea startului celui de-al doilea joc al sâmbetei, amânat în consecință cu peste două ore, pe seară, după calmarea spiritelor și prin evacuare.

Sport?

Oribil s-alegi un asemenea moment și o nevinovată localitate departe de București pentru a-ți etala mușchii prin răfuieli de gang, detestabilă atitudine a bătăușilor descinși din capitală. Au acaparat absolut toată atenția, ceea ce și doreau din plin, scop atins, și au dat peste cap programul celei de-a doua semifinale, cu repercusiuni directe, și nu doar indirecte, pe seama propriilor favoriți, care au avut parte în perspectiva finalelor de azi la ”aur” respectiv ”bronz” de încă aproape 3 ore mai puțin de recuperare și refacere, oricum un dezavantaj din capul locului prin prisma disputării celei de-a doua întâlniri a zilei inaugurale. Asta pentru a pune mai bine în lumină absența prea multor neuroni din bagajul genetic deteriorat al unora dintre ultras, dar și a oricăror limite.

Și n-ar fi nici pe departe strict doar prima oară când asemenea răfuieli ale unor simpatizanți cuplați trupelor din capitală au mai căpătat încă ceva notorietate în plus, numai că de astă dată s-au expus și în vitrina handbalului. La fotbal, le-am văzut cu toții, violențe prin tribune chiar și la câte-un joc internațional, un alt indiciu al absenței oricăror limite. Iar ceea ce înseamnă ieșiri din București aduce cu sine potențialul confruntării.

Însă n-ar trebui de astă dată împuns arătătorul spre FRH, opțiunea sa de a alege municipiul Focșani ca gazdă pentru Final4, nimic greșit în asta, conform ideilor punctate mai sus, alocația de bilete fiind egală și în plus proporțională numărului total de locuri din sala cu peste o mie de ”scoici”. Jandarmeria în schimb ar putea să lase capul plecat de rușine la incapacitatea de preîntâmpinare sub forma datelor și informațiilor culese despre intențiile, mișcările și activitatea celor două galerii odată plecate din București, cu atât mai mult cu cât CSA Steaua – Dinamo avea un cât se poate de evident grad ridicat de risc în ceea ce privește siguranța din jurul partidei. Prevenția cu caracter informațional a fost pare-se ca și nulă iar reacția întârziată de a stopa răspândirea conflictului doar a răsucit cuțitul în rană, gaze lacrimogene ca aperitiv la penultimul act al Final4. Nu trebuia să se ajungă nicidecum acolo, dar așa e când anumiți responsabili cu grade dorm în bocanci. Incompetență.

A răzbătut însă astfel și toată ipocrizia mereu erupând în societatea românească, deoarece parcă mai ieri se înălțau ode pentru etalarea altfel firească a fanilor campioanei Dinamo la ora meciului acasă cu Sporting CP, având drept miză intrarea în optimile Champions League. Au creat atmosferă la ora returului din propria sală, împingându-și favoriții de la spate, semn că pe plan internațional totuși se poate, dar s-au lăsat să alunece în extrema de a alege un oraș din țară precum Focșani drept câmp de luptă cu expunere pe plan național.

Fac o analogie deloc deplasată cu atitudinea unor șoferi români, care țin să evidențieze cât de corect ar respecta legislația rutieră odată ce au părăsit interiorul propriei țări, falsitate printre străini, probabil și cu gândul la portofel, acest ochi al dracului ținând captive cugetul și simțirile mentalului mioritic, când de fapt nu le pasă absolut deloc cum se comportă la volan în raport cu semenii conaționali pe șoselele încercatului spațiu carpatin. Aceste mereu două fețe.

Iar și CSA Steaua și Dinamo și-au dat cu blazonul handbalistic în cap, căci cluburile n-ar trebui să fie complet străine prin delimitare de anumite responsabilități, și mai bine ar străpunge ca altădată sferele înalte ale principalelor cupe europene, ceea ce izbuteau cândva, doar că au lăsat în schimb demersul în numele României pe umerii lui HC Odorhei sau Potaissei Turda, triumfătoare în ultimii ani în finale ale Challenge Cup. În plus, mai bine nici nu s-ar arăta fățiș împotrivite viziunii federale de a mai reduce numărul jucătorilor străini din Liga Zimbrilor, ba încă și cu fine nări strâmbate în ideea că, Vezi Doamne, n-ar mai prea fi valoroși handbaliști autohtoni de înregimentat, tupeul mergând până într-acolo încât să se strecoare nonșalant printre rânduri nemulțumirea că n-ar prea fi mulți tineri români de racolat de prin țară. Îi doare pe unii conducători ai duetului din capitală să-și suflece mânecile și să purceadă la creșterea propriilor talente!? Nu asta ar fi și altă menire a unor principale forțe pe semicercul masculin!?! Ba bine că nu, în cazul oricărei grupări ce se respectă.     

Semn că semifinalistele de ieri din București au o evidentă problemă și cu îmblânzirea și educarea unor anumiți fani, și cu detectarea unor sănătoase strategii sportive de cât se poate de mult bun simț, vrând în schimb să domine Liga Națională și conform rămășițelor unor canoane sub calapodul cărora erau presate în trecut și foste glorii poliste, iar de exemplu pățania remarcabilului Alexandru Folker este chiar de notorietate în ceea ce privește modalitățile de ”înrolare” militară.

CSA Steaua stă astăzi de la ora 17:30 în fața Politehnicii Timișoara în finala cu Cupa României pe masă, club roșu-albastru ai cărui susținători din tribună s-au dedat aseară la acțiuni reprobabile, iar alb-violeții ar avea ocazia să pună lucrurile la punct, pentru sine și pentru atmosfera din handbal. Viciată într-unul din punctele de reper ale revitalizării celei de-a doua întreceri interne, ca indiciu sugestiv din spatele aparențelor în privința degradării colosale a vieții sociale din Carpați.

Sportul ar trebui să confere un alt exemplu într-o societate și așa suficient de violentă iar ”violeții” au oportunitatea de a-i etala frumusețea pe scena cu trofeu. Circumstanțele le sunt mai favorabile ca niciodată, din mai toate punctele de vedere…

Masculii feroce, plin de fătălăi cu închipuiri în actuala inginerie socială, au fost evacuați, bărbații adevărați sunt cu mingea mică în palmă. S-o joace!    

   

           

The post Cupa mânjită de huligani. Poli o curăță și preia în bună păstrare appeared first on sporttim.ro.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*