Debut în zori buni

Aristotel Bunescu

Am debutat în presă cu articolul ,,Pianul de sticlă”, într-un ziar școală în anul 1974. Următorul debut a fost la Agenția Națională de Presă AGERPRES cu o știre economică. A mai fost primul pas în presa națională pe hârtie, la un cotidian al tineretului. Țin minte și acum senzația incredibilă a aerului care se mișca lângă imensa rotativă unde se imprimau sute de exemplare ce multiplicau plăsmuirile mele în cuvinte.
Cele mai recente debuturi au fost la o publicație din Breaza și la… Ziarul Prahova.

Așa am ajuns în anul de grație și dizgrație 2020. Grație deoarece au apărut două albume de pictură cu semnătura mea, dizgrație de la povara națională și planetară a pandemiei. Prahovenii, românii în general, trăiesc spaima virusului pe care nu vreau să îl numesc. Mor oamenii la cozile de intrare în puținele spitale ale țării. Traian Băsescu a ras 200 de spitale în 2010. În spitalele prezentului, la cele dedicate Covid 19 se moare la cozile fără speranță, iar bolnavii cu alte afecțiuni mor cu zile deoarece sunt plimbați de la o unitate sanitară la alta. Dar românii trebuie să fie ,,liniștiți” deoarece Marele Werner lucrează pentru viitorul luminos și fără griji al țării. În condițiile în care situația este foarte gravă – mă gândesc ce o fi pe capul serviciilor funerare care nu mai prididesc cu înmormântările și incinerările – Marele Werner pregătește Parlamentul ,,meu”, după ce are guvernul ,,meu”, ori serviciile ,,mele” care aranjează totul, inclusiv rezultatele alegerilor din 6 decembrie. Chiar când scriu aceste rânduri, în dimineața lui 23 noiembrie, la Cotroceni se pregătește o nouă reuniune cu miniştrii Apărării, Sănătăţii şi de Interne, pentru a clarifica toate aspectele care ţin de campania de vaccinare anti-COVID. Dar să fim bine înțeleși, vaccinul va veni peste câteva luni cel mai curând! Acum sunt urgențe pentru Marele Werner și guvernul său pe planul dotării spitalelor, al sprijinirii oamenilor după ce și-au pierdut locurile de muncă, ori nu vor mai avea job peste câteva zile. Sunt priorități pentru susținerea producătorilor agricoli care sunt obligați să vândă doar în piețe deschise acolo unde îngheață dimineața și vânzătorii și marfa. Sunt urgențe în sprijinirea firmelor mici și mijlocii care nu mai au nici piețe de desfacere, nici materii prime deoarece toate circuitele economice sunt blocate în general încă din primăvară. Sectorul HoReCa este la al doilea colaps în 2020. (HoReCa este acronimul pentru industria ospitalității: Hoteluri, Restaurante și Cafenele).
Dar la Cotroceni nu se vede asta: Acolo se fac reuniuni despre viitorul îndepărtat. Despre cum vom cheltui zecile de miliarde de euro ce vor veni, nu se știe când, de la U.E.
Werner anunța triumfal în iulie: ,,Am obținut pentru România o sumă impresionantă de 79,9 miliarde de euro”. Acum se anunță că vom avea doar 30 de miliarde. Unde au dispărut, stimați conducători politici de la guvernare, peste 40 de miliarde? În ritmul acesta, în ianuarie vom mai avea repartizați doar 10 miliarde, iar în martie atât cât o să fie suficient pentru mărțișoare la familie, prietene și vânzătoare.
Nu mai spun că acești bani se acordă după un foarte complicat proces de elaborare a unor proiecte, apoi e necesară aprobarea lor în diferite structuri ale Uniunii Europene.
În timp ce românii mor arși în spitale din cauză că nu sunt prize suficiente, Orban și echipa sa plătesc miliarde de euro pentru armament american vechi, pentru a elibera depozitele din SUA pentru noi generații dotări militare. Pentru ce? Astfel mulțumește Marele Werner pentru o șapcă primită de la Trump.
Întreb un cunoscut din Breaza ce mai face? ,,Rău. Pentru ce nu își dă guvernul demisia după Piatra – Neamț?” Chiar așa. Cu cinci ani în urmă, tot în luna noiembrie, cel mai performant guvern din ultimii 30 de ani, asta după statistici economice nu politice, și-a dat demisia pentru un incendiu la o locație privată. În noiembrie 2020, oamenii au ars în Neamț, la o unitate de stat menită să le facă bine cetățenilor. Ce ironie tragică! Guvernul actual nici măcar nu a clipit după acest dezastru. Pun și eu o întrebare: Care este explicația faptului că acum tinerii neliniștiți care demonstrau pe străzi în noiembrie 2015 nu mai sunt revoltați că au ars alți români ?
Revin la alte debuturi. La Radio România Actualități, la Televiziunea Română, la revista Privirea condusă de Mihai Tatulici.
La ziarul pe care îl priviți acum am debutat în 2019 cu niște texte legate de câte un eveniment.
Dar la debutul aici ca editorialist am avut emoții mari, ca acum peste patru decenii. Am întrebat cu o zi înainte la chioșcuri de difuzare a presei la ce oră vin cotidianele. M-am sculat a doua zi cu noaptea în cap. Era întuneric, frig și pustiu pe străzi. La primul chioșc… nu au venit. Merg prin noaptea rece. Toate luminile sunt stinse cu o singură excepție. La Căminul de bătrâni de lângă Primăria Breaza. Nici lângă Parcul Central nu au venit ziarele. Ce mă fac? Merg la ultimul chioșc de lângă piață. Acolo – daaaa! Sunt paginile miraculoase cu miros de cerneală tipografică. Încep să citesc despre grădinarul stelelor…Când termin editorialul, ridic privirea. Afară era lumină și strada animată de trecători. Buni zori! Acest salut îmi amintește că a mai fost un debut la prima agenție privată de presă din Românie, AM Press care îl are și acum în frunte pe Lucian Avramescu. Cel care salută cititorii Ziarului Prahova în mod unic: ,,Buni zori!” Cel de la care am învățat și eu mai mult decât o formă de a da binețe dimineața.
E un poet aparte care scrie așa: ,,O urare de buni zori/De la îngeri zburări/ Pentru oameni umblători/ Cu aripi la subsuori”.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*