Dincuţă – condus mâine pe ultimul drum

Moartea lui Octavian Dincuţă a îndoliat lumea fotbalului prahovean, miercuri, vestea trecerii sale în nefiinţă întristându-i pe toţi cei care l-au cunoscut.
Ieri după amiază, trupul fostului internaţional, campion al României în anul 1966, cu 8-cPetrolul, a fost depus la Capela Cimitirului Viişoara, acolo unde, astăzi şi mâine, toţi cei care l-au cunoscut îi pot aduce lui “Nea Bibi” un ultim omagiu, înmormântarea fiind programată sâmbătă, după orele prânzului, tot la “Viişoara”.
Un om debordând de optimism şi sinceritate, Dincuţă va rămâne în memoria tuturor prin modestie, simplitate, corectitudine, şi felul său de a fi – sincer, mereu vesel. Ultima sa aniversare a petrecut-o la sediul Asociaţiei Judeţene de Fotbal, de unde, la un moment dat, s-a ridicat cu lacrimi în ochi, pentru a mulţumi celor “care nu îl uită”! De fapt, toţi cei care l-au cunoscut pe omul Octavian Dincuţă sunt un pic mai săraci, de acum încolo…
Iată şi câteva rânduri despre cariera fotbalistică a celui care a fost Dincuţă, găzduite în trecut de ziarul “Prahova”:
“Născut în cartierul Bucureştii Noi, din Capitală, la vârsta de 13 ani a intrat în lumea jocului cu balonul rotund pe poarta echipei din cartier – Casa Scânteii din Bucureşti. Doi ani mai târziu, fiind transferat de antrenorul Ilie Oană, a devenit un ploieştean prin adopţiune, apoi şi-a legat destinul fotbalistic de oraşul “aurului negru”, pe care l-a slujit cu devotament şi competenţă, mai întai ca jucător timp de mai bine de un deceniu, apoi ca antrenor şi delegat al echipelor de juniori.
În curtea echipei Petrolul s-a făcut repede remarcat şi, la nici 17 ani, a debutat în divizia A, mai precis, pe 14 iunie 1964, în jocul Dinamo Piteşti – Petrolul Ploieşti 2-0, într-un joc în care a evoluat alături de: Mihai Ionescu, Gheorghe Pahonţu, Bujor Hălmăgeanu, Marcel Marin, Alexandru Pall, Dumitraşcu, Ion Alecu, Alexandru Fronea, Alexandru Badea, Mircea Dridea şi Virgil Dridea.
După cei 10 ani în care a evoluat pentru “găzarii” ploieşteni ca jucător, Dincuţă avea la activ pe prima scenă fotbalistică a ţării, un număr de 216 jocuri, în care a marcat 35 de goluri, şi adunase 30 de selecţii pentru echipele naţionale ale Romaâniei. Un joc în Naţională (a avut două, dar după “curăţarea” palmaresului din anul 2007 a rămas cu un singur joc, cel din Congo, a doua prezenţă fiindu-i trecută în contul selecţionatei olimpice), 4 meciuri în Naţionala B, iar pentru Naţionala de tineret a României a evoluat de 22 de ori.
Cu Petrolul Ploieşti a evoluat în Cupa Campionilor în două partide şi un singur joc în Cupa Oraşelor Târguri. A câştigat un titlu de campion naţional în ediţia 1965-1966. Ca jucător s-a remarcat datorită calităţilor sale deosebite, fiind un fotbalist viguros şi cu o bună tehnică, incomod pentru orice adversar. După un retur cu Metalul Plopeni în divizia B (1974-1975), s-a transferat la Gloria Buzău, unde a fost coleg de echipă cu: Stelian, Mureşan, Alexandru Nicolae, Dan Tulpan, C. Vlad, Maghiar, Tudor Simion, Gheorghe Dobre, Dumitrache, Marian Anghel, Constantin Stan, Nicolae Marin, Nan, Gheorghe Grozea, Enache, Ionescu, dar şi foştii colegi petrolişti şi prieteni de o viaţă -Camil Oprişan şi Alexandru Pall.
După încheierea carierei fotbalistice a devenit antrenor, experienţa sa şi bagajul de cunoştinte acumulate în decursul anilor fiind de mare folos fotbalului prahovean. Fiind un constructor de echipe, a dovedit curaj în promovarea elementelor tinere, activând, pe rând, ca antrenor, la urmatoarele echipe: IUC Ploiesti (1975-1987), Petrolistul Boldeşti (1987-1990 şi 1998-2003), Vega Ploieşti (1990-1998), Petrolul Blejoi (2001-2002), iar din primăvara lui 2004 s-a ocupat de schimbul de mâine al clubului FC Petrolul Ploieşti, apoi a trecut la Petrosport”.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*