Doamna teatrului lugojean, Maria Voronca

”Viața mea s-a petrecut pe scenă… Știi, Miuța dragă, atunci când pui suflet în ceea ce faci, când iubirea este baza tuturor activităților, atunci realizările tale vor avea success. Ce se întâmplă în teatru e la fel ca în viață, e bine să faci totul cu conștiinciozitate, cu devotament, cu dăruire, numai așa te poți bucura cu adevărat… Vezi ce văd și eu? Acest picur de lumină care apare ca o flacără imensă, dând impresia că arde întreg pământul… Spune-mi, tu vezi această rază de lumină ce se pierde în norii gri, pufoși, vai, uite și curcubeul… un drum luminat al nașterii stelelor… noi suntem mereu aici, acum și pentru totdeauna…”




Așa a început actrița Maria Voronca povestea vieții ei, ”omul minune” al Lugojului, regizor, scenograf, profesor, ”impresar”, sau ”omul bun la toate”, cum toți cei care o cunosc știu ce puteri supranaturale are acest personaj al timpurilor noastre.

Maria Voronca s-a născut în Bucovina, la Cernăuți, la data de 14 iulie 1939. Familia sa a trebuit să se refugieze pentru că a venit războiul. Au ajuns în Banat, la Lugoj, pe atunci Maria împlinise 5 anișori.  Își amintea foarte bine că s-a acomodat repede cu Lugojul, îi plăcuse din prima clipă orașul. A început școala și în clasa I a avut primul contact cu scena interpretând rolul de ”Albă ca Zăpada”. Lucrurile au decurs normal, erau fericiți că ajunseseră într-un oraș atât de frumos dar viața le-a dat o lovitură, tatăl ei a decedat și au rămas singuri, mama și cei doi copii, vremuri grele, periculoase, însă mama ei era o femeie puternică și i-a crescut cât a putut de bine. Doamna Nica Iustin Șerbănescu, regizoare a teatrului lugojean în acele vremuri, mergea la toate școlile din oraș pentru a descoperi talente noi, așa a avut norocul Maria Voronca să fie descoperită.  Fiind o fetiță foarte talentată a fost ușor remarcată și propusă imediat să joace în rolul unei pioniere pe nume Maia, în piesa ”Platon Krecet”, o piesă rusească scrisă de A. Kornelciuk și din acel moment așa i-a rămas numele. Tânăra Maria a ajuns în trupa mare de teatru din care făceau parte actorii Vali Sprânceană, Vasile Gangan (tatăl lui Eugen Gangan), Tiberiu Ciorogaru, Lia Barboni, Iosefina Stoia, Jana Cotarcea, și mulți alții. Erau vremuri frumoase, pline de speranță, Lugojul era prosper în activități culturale, își amintește că trupa de teatru acționa în cadrul Casei de Cultură ”Eftimie Murgu”, situată pe lângă primărie și erau în jur de 45 de actori.

Activitatea cultural-artistică a talentatei Maia Voronca a fost una vastă, a participat la ”Cântarea României”, faza pe țară, după care a urmat Conservatorul din Lugoj de 5 ani, a jucat în foarte multe piese, amintesc câteva: ”Titanic Vals”, ”Doamna Nevăzută”, ”Masca lui Neptun”, devenise o vedetă locală, primea premii peste premii. La numai 18 ani actrița Maria Voronca joacă la București în piesa ”Hanul la răscruce”, Eugen Lovinescu, unde reușește să facă un rol de compoziție foarte bun. Activitatea cultural-profesională a început-o la Turda, unde a interpretat zeci de roluri, i se îndeplinise visul, Maria Voronca devenise o actriță foarte cunoscută și iubită de oamenii orașului. A urmat căsătoria, a venit pe lume fiica sa și iarăși destinul a adus-o la Craiova unde a profesat 11 ani fiind angajată la Teatrul Liric. Aici a jucat în spectacole muzicale cum ar fi ”Uite tata, nu e tata”, piesă jucată de peste 700 de ori, apoi  piesa ”Mary Poppins”care și aceasta a fost jucată de peste 400 de ori, și în multe altele pe care și le amintește cu drag. S-a întors din nou la Turda, aici a rămas la pensie și după Revoluția din Decembrie 1989 s-a hotărât să înceapă o nouă viață în orașul copilăriei, orașul care a consacrat-o și anume Lugoj. Domnul director din acele vremuri, profesorul Nicolae Blidariu, a primit-o cu brațele larg deschise, iar acesta a fost momentul cel mai important pentru trupa de actori și pentru teatrul lugojean.

Acum, la această vârstă onorabilă și venerabilă, eroina noastră vrea să fie mai departe regizor, actor (a fost profesor de dramaturgie la Școala de Arte ”Remus Tașcău”) și mai ales impresar al acestei trupe despre care sunt numai laude cu milioane de aplauze… acum, la această vârstă frumoasă, actrița Maia își varsă lacrimile amare pe o scenă goală, tristă, într-un teatru fără viață, suferința ei o trăiesc și inimile noastre, o trăiesc și spectatorii, și vina principală o are un virus care a provocat o adevărată pandemie, dar… am auzit gongul, văd cum speranța ne deschide poarta vieții, omenirea va fi salvată, până atunci ne trimitem gândurile unde putem. E de remarcat de-a lungul anilor în activitatea trupei de teatru, repertoriul bogat și variat atingând genuri diferite, de la classic la contemporan, comedie, dramă, baladă și multe, multe spectacole pentru copii. Astfel actorii au avut posibilitatea să joace roluri multe câștigând experiența și măiestrie în arta interpretării. La toate acestea a contribuit și notorietatea regizorilor și așa trupa de teatru a ajuns la un nivel de interpretare demn de premiat în toate festivalurile din țara și de peste hotare.

În acest oraș plin de cultură, eroina orașului, doamna Maria Voronca, continuă să regizeze cu toată forța și dragostea, să pășească pe scenă alături de puii ei, actorii amatori ai teatrului tot ce face este  din inimă și cu dăruire dusă la extreme, nu ține cont de timp, de vârstă, și nu cere nimic în schimb, și da, pot spune că merită iubirea și  toate  aprecierile tuturor care o cunosc, niciodată nu s-a plâns, niciodată nu a bătut la porți pentru a cere ceva anume, dimpotrivă, a ajutat cât a putut oamenii săraci, tinerii dornici de cunoaștere, îi mulțumește lui Dumnezeu că primește sănătate, putere de muncă, mulțumește vieții pentru tot ce i-a oferit, este fericită că aparține acestui oraș și mulțumirea cea mai mare este lacrima din ochiul spectatorului, o lacrimă pe care doamna Maia o simte chiar dacă în întunericul din sală nu se vede, astfel că după fiecare piesă de teatru regizată sau jucată de actrița Maia Voronca, se mai pune o piatră la temelia culturii lugojene. Este o eroină, și spun de o mie de ori acest lucru datorită prezenței sale în Lugoj, nu a ales să stea cu familia ei în Făgăraș, ci a ales să stea alături de noi, este omul zilelor noastre, este mama spirituală, este ”Cloșca cu puii de aur” așa cum a numit-o poetul și jurnalistul lugojean Mircea Anghel, este regizoare, actriță, este prietenă, este omul care ne-a insuflat pofta de a repeta, de a juca teatru, de a pune accent pe tehnică, pe dicție, pe corectitudine și profesionalism, ne spune mereu:

”Dragii mei, este foarte important cuvântul, dar și gândul, să țineți minte aceste lucruri, niciodată să nu dați voie să iese sclipirea din voi, trebuie să aveți întotdeauna un crez, măi copii, trebuie să fiți sinceri cu voi și să lucrați mult la fiecare frază pe care urmează să o spuneți pe scenă, și nu doar pe scenă… gândiți-vă la faptul că în seara aceasta trebuie să jucați atât de bine și să vă închipuiți că în sală s-ar putea să fie un singur om, un spectator pentru prima dată, sau s-ar putea să fie un om pentru ultima dată la teatru”.

Mă treceau fiorii auzind aceste cuvinte atât de adevărate, simțeam o mai mare bucurie dar și nostalgie parcă, treceam prin toate trăirile, ne spunea că înainte de toate trebuie să fii om, să respecți ceea ce faci, iar ceea ce vrei să faci să fie cu devotament.

De peste 15 ani învăț și tot învăț de la această actriță profesor, care și-a pus viața în palma actoriei, și-a dedicat cea mai  mare parte din viață Teatrului ”Traian Grozăvescu”, are un scop și anume să formeze actori buni, să descopere talente dându-le o mai mare strălucire, a ajutat mulți tineri lugojeni să ajungă la Facultatea de Teatru, să ajungă actori buni, să ajungă oameni responsabili și respectabili, datorită acestei doamne cu părul de aur am înțeles că spiritul trebuie să ne fie puternic, inima bună și sufletul deschis, oriunde mergem, în țară, în afara țării, această doamnă a teatrului ne încarcă cu bucurie, respect, voință și demnitate, dacă aș putea să dau timpul înapoi, măcar cu 10 ani, cu siguranță i-aș acorda mult mai mult timp doamnei Maia, i-aș săruta în fiecare zi obrajii tineri și i-aș mulțumi oferindu-i flori, pentru că actrița Maria Voronca, ”Cloșca cu puii de aur”, iubește mult florile.

Doamne, câte seri seri memorabile sunt în sufletul meu cu doamna Maia, sunt serile de spectacol la Lugoj care străluceau în luminile reflectoarelor și a aplauzelor, sunt serile lungi când repetam și uitam de noi în teatru, sunt serile când recitam din marele poet Mihai Eminescu alături de vocile divine ale corului Ion Vidu, cât de impresionată a fost doamna teatrului lugojean în momentul în care a fost premiată cu Trofeul pentru întreaga carieră la Gala Premiilor Lugojene, ediția a VIII-a, 2018, organizată de Primăria Municipiului Lugoj și Fundația Europeană Drăgan, în parteneriat cu săptămânalul ”Redeșteptarea”, mă bucuram în sală ca un copil care a primit un cadou de suflet.

Ce bine a zis A.L. Mencken: ”Teatrul nu este viață în miniatură, ci viață mărită enorm, viață exagerată înfiorător”

România a avut și are valori, oameni care trăiesc pentru a dărui, actori care își dedică viața scenei, publicului, artei, cultura ne înalță, cultura ne ajută să trăim frumos, cultura ne deosebește, tot ea ne trimite sentimente extraordinare, ca să aduci bucurie în sufletul unui om trebuie să îți fie sufletul curat, să ai ferestrele inimii larg deschise, numai așa un spectator se va îndrăgosti de tine și va dori să calce din nou mocheta din sala de spectacol.

”Miuța, dormi? Privește cerul… câte lumini, sunt milioane de stele, fiecare stea cu rolul ei, fiecare luminează atât cât îi este dat să lumineze, îți dai seama, o singură stea dacă este pe cer, noi, pământenii o putem vedea, o stea fără nume… ne asemănăm, nu crezi?”

(Nu dormeam, autocarul nostru  gonea spre alt oraș, alt teatru, altă scenă, trebuia să fim acolo dimineața, de aceea mergeam noaptea, glasurile actorilor: Tudor Trăilă, Ilie Constantin (Zamă), Ovidiu Decean, Ileana Căprariu, Loredana Lupescu, Lăcrămioara Bercean, Cristina Velici, Constantin Goloșie, Irina Rusu, Oana Balaban, Melania Militaru, Alexandra Jivan, Eugen Curelici, Cristian Alexandru, Daiana Suba, Denis Târziu nu se mai auzeau, erau obosiți, unii adormiseră, alții probabil se uitau la stele așa cum ne uitam noi două, a doua zi urma să dăm viață lui ”Pinocchio”, sau ” Gaițelor” sau ”Hangiței”, sau unei ”Stele fără nume”, poate o ”Rugăciune era de prisos” ca să ajungem cu bine la destinație, Doamne, cât de  frumoasă este viața de actor, ție îți mulțumim pentru tot!)

Autor: Maria Rogobete

Articolul Doamna teatrului lugojean, Maria Voronca apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*