Europa Christiana, o perspectivă bănățeană

– Domnule, Mihai Neam­țu, în opinia dumnea­voas­tră, a aparținut Ba­natul Europei creș­ti­ne?
– Bineînțeles! Banatul, la fel ca și celelalte provincii ro­mâ­nești a fost întotdea­una definit de un ethos cen­tral-european, puternic mar­cat de componenta creș­tină.
– Care credeți că sunt valorile Europei Creștine e­vi­dențiate în Banat?
– Situat la confluența cultu­rilor, puterilor și a intereselor politice, Banatul a fost de-a lungul secolelor profund implicat în apărarea valorilor înrădăcinate în creștinism și a luptat pentru păstrarea identității religioa­se, individuale și a dobândirii de drepturi și libertăți pentru populațiile conlocuitoare.
– Ne puteți exemplifica?
– Încă din Evului Mediu, în Banat au existat eroi ai cruciadelor care s-au luptat pentru ca oamenii din aceste locuri să rămână creștini. Un asemenea erou este Iancu de Hunedoara, regent al Ungariei, voievod transilvănean, dar și comite al Timișoarei. La mijloc de secol XV, el participă la cru­ciadele creștine împotriva turcilor care amenințau Europa. Obți­nând celebra victorie din 1456 de la Belgrad, împotriva temutului sultan, Mahomed al II-lea cuceritorul Constantinopolului, papa l-a denumit, pe voievodul român ”atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”.
– Ați amintit, mai înainte, despre apărători ai drepturilor și libertăților, la cine vă gândiți?
– Un exemplu ar putea fi Gheorghe Doja, ferm luptător pentru libertățile țăra­nilor asupriți de nobilii maghiari. Acest lucru îl știm chiar din cele afirmate de el în fața răs­cu­la­ți­lor: ”Nimic nu e mai neplăcut lui Dumnezeu, supremul părinte al tuturor lucrurilor, decât ca oamenii să-i înrobească pe oameni.”.
Apoi, în ciuda trecerii Ba­natului sub dominația o­to­mană la mijlocul secolului al XVI-lea, teritoriul bă­nă­țean, își păstrează dimensiunea profund creș­ti­nă. Din fericire, două se­cole mai târziu, apare figura emblematică a prin­țu­lui Eugeniu de Savoia. Bă­nățenii îi datorează a­ces­tuia ieșirea de sub do­mi­nația Porții și intrarea în com­ponența imperiului Hab­sburgic. Eugeniu de Sa­voia, contemporan cu Con­stantin Brâncoveanu, lup­­tător al Europei Creștine împotriva semilunii, a crescut în anturajul regelui Ludovic al XIV-lea. Însă, fiind prea mic de statură pentru o carieră militară în Franța, pleacă la Viena și intră în serviciul militar al Casei de Habsburg. Drept urmare, în anul 1716, va conduce trupele habsburgice împotriva, otomanilor și cu­ce­rește cetatea Timișoa­rei după un asediu de patruzeci și opt de zile și la data de 13 octombrie 1716, prințul intră biruitor în cetatea Timișoarei, forțând retragerea definitivă a tur­cilor.
Și Eftimie Murgu ar pu­tea fi evocat. El a fost o per­sonalitate marcantă care a luptat pentru afirmarea și apărarea drepturilor românilor bănățeni. Revoluționarul de la 1848, susținător al ideii de națiune, a militat, printre altele, și pentru emanciparea bisericii românești de sub ierarhia celei sârbești.
– Și în zilele noastre, domnule Neamțu, cum credeți că ar mai putea fi evi­dențiat spiritul creștin al Banatului?
– Cred că aspectul definitoriu pentru acest oraș este acela al dialogului între confesiuni și etnii, aspect ce face din Timișoara un exponent al unui anumit tip de civilizație, model pentru celelalte orașe ale României. Aici, a existat mereu o bună înțelegere între cetățenii săi, bănățenii dând dovadă de deschidere și toleranță unii față de ceilalți. Mă gândesc, acum la pastorul Petru Dugulescu, care a realizat multe proiecte menite să-i aducă pe toți creștinii împreună. El este cel care a inițiat Marșul Învierii, eveniment ce are loc în fiecare an, în a doua zi de Paște și la care participă credincioși aparținând tuturor confesiunilor. De asemenea, a între­ți­­nut o caldă și frumoasă prie­te­nie cu poetul Ioan Alexandru, cel care a făcut din creștinism un program politic prin asumarea sistematică și riguroasă a ade­vă­rurilor teologice. El l-a îndemnat pe Dugulescu să intre în politică pentru a putea contribui împreună la regenerarea României post-comuniste pe baza moralei creștine. Ajuns În Parlament, Dugulescu a pus bazele Micului Dejun cu Rugăciune, care a avut loc, inițial, în faimosul Cabinet 2 al Elenei Ceau­șescu și care se desfășoară și astăzi. Amintind despre Ioan Alexandru, trebuie să vă mărturisesc că a fost mentorul meu în materie de politică. Din fericire, am avut șansa de a-l întâlni prima dată în anul 1988 la Casa Culturală din Arad, la un recital poetic despre Logosul Divin, Logosul ipostatic. Mai apoi în 1993, la o prelegere despre Cain și Abel și în 1995, în funcția de senator.
Dacă ar fi să mergem iar în trecut, ne-am putea gândi și la vizita pastorului american Billy Graham din 1985, în plin comunism. Sosit la Timișoara, el a fost primit în Catedrala Mitropolitană. Iar mii de credincioși, care nu avuseseră loc în catedrala deja arhiplină, fuseseră pre­zenți în Piața Operei, unde neputând auzi slujba, și-au unit glasurile, cântând spre slava lui Dumnezeu
– În ceea ce privește Revoluția din 1989 de la Timișoara, considerați că ea a avut și o dimensiune creștină?
– Biblia ne vorbește despre credință, jertfă, libertate, dar și despre alegeri. Timișo­re­nii au dovedit un curaj e­xemplar la Revoluție și de a­ceea, Timișoara va fi pe ve­cie legată de imaginea verticalității, a demnității și a jertfei pentru aproapele și pentru idealuri. Aici e locul în care a izbucnii scânteia Revoluției. Datorită acelora care au ales să continue să-și strige libertatea, libertatea, acest principiu eminamente creștin, a fost câștigată, în final, de întreaga țară subjugată de comunism. Știm că tinerii secerați pe treptele Ca­­tedralei în decembrie 1989 nu au ezitat să strige: ”Vom muri și vom fi liberi” și să îngenuncheze pentru a înălța în cor rugăciunea Ta­tăl Nostru. Prin gestul lor ne-au învățat că viața și moartea contează și că, de fapt, conștiința istorică este aceea pe care o dobândim când realizăm că alegerile noastre au consecințe. În 1989 noi ne-am despărțit de totalitarism, iar noi suntem, astăzi, datori să nu dezonorăm jertfa lor, având mereu în minte darul cel mai de preț pe care, prin ei l-am dobândit atunci: darul li­ber­tății.

 

Comandat de PMP Timiș
cod mandatar financiar 21200020

Articolul Europa Christiana, o perspectivă bănățeană apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*