Fără a-şi fi premediat candidatura şi acceptând testul votului concitadinilor săi, Emil Calotă candidează pentru postul de primar al Ploieştilor convins că războiul intereselor, care-i orbeşte pe politicieni, poate fi preschimbat în cooperare şi consens în avantajul ploieştenilor

Luiza Rădulescu Pintilie

În cel de-al doilea mandat al său de primar, Emil Calotă a promovat, de la orizontul anilor 2000-2008, cu aprobarea Consiliului Local de la acea vreme, deloc uşor de obţinut, un Ploieşti al anului 2020 şi, exact la hotarul temporal anticipat atunci, reintră în cursa electorală cu câteva convingeri clare. Iar una dintre ele este aceea că Ploieştiul şi mai ales ploieştenii merită o viziune clară şi coerentă de dezvoltare pentru 2030, chiar şi pentru 2050. Drept care e cel puţin la fel de convins că disputele – ridicate adesea la rang de război deschis şi care îi orbesc pe politicieni- pot fi schimbate în cooperare şi consens în avantajul ploieştenilor. De aceea, a acceptat testul votului pe care îl va susţine în faţa concitadinilor săi, fără a ascunde că s-a înscris în competiţie şi cu dorinţa de a „a ridica ştacheta ofertei făcute alegătorilor”. De altfel, aşa cum era şi firesc- şi intuind cumva întrebarea pe care, cu siguranţă, i-ar adresa-o chiar unii ploieşteni- am pornit dialogul nostru de la decizia reintrării sale în cursa electorală pentru postul de primar al oraşului Ploieşti din partea ALDE: ”Prezenţa mea în această competiţie şi candidatura nu au fost premeditate. Ieşisem cumva din orice perspectivă de participare la o cursă politică după ce, în anii din urmă , am fost complet dezamăgit de modul în care clasa politică şi instituţiile cele mai implicate la nivel decizional involuaseră, îşi pierduseră din credibilitate şi performanţă. Din păcate, nici astăzi marea politică nu se bazează pe dialog şi relaţii civilizate, conforme cu tradiţia politică într-un stat democratic. Sunt efectiv stupefiat de ura dintre liderii politici, de invectivele şi acuzele pe care şi le adresează, în condiţiile în care, în mod normal, în vremuri de pandemie, ar trebui să fie vorba despre solidaritate, cooperare şi consens. În urmă cu un an însă, un grup de ploieşteni- al cărui liant a fost Cătălin Beciu-mi-a propus să particip la un proiect politic care să se adreseze antreprenorilor români în general, capitalismului mic şi mijlociu din România. Iar propunerea aceasta venea în contextul în care viaţa mă purtase prin instituţii importante ale statului român- Curtea de Conturi, Autoritatea de Reglementare în Energie, ca să le numesc doar pe cele din ultima vreme- şi de acolo am putut observa că adevăraţii eroi ai perioadei de după 1990, generatori de locuri de muncă, de bunăstare şi de dezvoltare sunt de fapt întreprinzătorii- cei care au rezistat fără să apeleze la evazionism, la „ţepe”, la modalităţi ilegale de supravieţuire. Proiectul m-a atras şi mai mult cu cât statul român – şi inclusiv eu reprezentasem statul român în acele instituţii – şi-a accentuat atitudinea ostilă, de descurajare a acestor întreprinzători români. Nu pot să înţeleg de ce toate instituţiile de control- ANAF, ITM, Curtea de Conturi chiar – pleacă de la principiul că entităţile controlate sunt din start vinovate de ceva. Or, exact această abordare inacceptabilă îi descurajează pe mulţi întreprinzători. La acea vreme, preşedintele Filialei Prahova a acestui partid se numea Tăriceanu, fără nicio legătură cu politicianul Călin Popescu Tăriceanu. Pe acesta din urmă, împreună cu Cătălin Beciu şi Cristian Barbu- un alt ploieştean de vază, l-am întâlnit de câteva ori la sfârşitul anului trecut – începutul acestui an, într-un moment în care Călin era debusolat de încercarea de puci prin care trecuse ALDE, având izvor chiar în Prahova. Dorinţa sa era nu numai să refacă organizaţia, ci întregul concept politic, acceptând de la noi câteva propuneri. Răspunsul la întrebarea „Cine eşti şi ce valoare ai fără partid?”, cu alte cuvinte reconsiderarea meritocraţei. Adică, în ce măsură te -ai realizat profesional înainte de a avea pretenţia unei funcţii politice ! Fiindcă, aici, vă rog să îmi daţi voie să fac o paranteză. Există o cercetare foarte interesantă făcută de un ONG asupra CV-urilor parlamentarilor şi, pe scurt, concluzia este că, dintre cei 100 de demnitari evaluaţi, niciunul nu avea în spate o pregătire universitară serioasă şi niciun fel de activitate profesională. Cu alte cuvinte, sunt doar „produse de partid”, hrănite cu stipendii politice, acel balast care a decredibilizat politica şi, din păcate, avem şi în Ploieşti şi în Prahova astfel de oameni. Am să adaug şi al doilea principiu al refacerii ALDE, acela al eliminării oricărei forme de mită electorală şi curăţarea de mizeria ultimilor 15-20 de ani aşezată în relaţia politicienilor cu votanţii, cu „vârfuri” în campania electorală. Ca să închei răspunsul despre candidatura mea, am să mai spun că am acceptat, la rugămintea lui Călin şi a lui Cătălin , să candidez pentru Primăria Ploieşti.
Alegerile programate în luna mai s-au mutat în septembrie şi , în acest răstimp, noua filială ALDE Prahova a reuşit să aibă candidaţi în majoritatea localităţilor din judeţ, iar pentru Consiliul Local Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova să ne prezentăm cu candidaţi „curaţi” şi care au realizări profesionale.
– Nu pot să nu vă întreb, pornind de la această ultimă parte a răspunsului dumneavoastră, dacă aveţi convingerea că dintre cei aflaţi pe lista supusă votului nu sunt şi persoane care s-ar putea regăsi în concluzia cercetării despre care vorbeaţi ceva mai devreme?!
– Categoric nu. De altfel, profit de această întrebare ca să vă spun că eu însumi îmi bazez strategia de campanie pe competenţa , experienţa şi profesionalismul pe care nu mi le poate tăgădui nimeni, dar şi că nu mi-am propus să –mi demolez contracandidaţii. Dimpotrivă, le pun la dispoziţie , lor şi echipelor lor de campanie, idei asupra cărora nu ţin să revendic paternitatea, ci, dacă vor, le dau libertatea să le înglobeze în propria ofertă. Eu cred că un primar trebuie să aibă trei calităţi: să aibă propria viziune asupra viitorului oraşului său, să aibă reprezentativitate încât să poată negocia cu instituţii, firme şi guverne şi să ştie să conducă oameni. Din păcate , fără a da nume, aceste condiţii nu s-au regăsit în mandatele primarilor care mi-au succedat. Din păcate, în prezent, întreaga administraţie publică din România este în faza de supravieţuire, ţinută cu greu în viaţă, pentru că au fost abandonate cele două principii esenţiale de funcţionare: depolitizarea şi profesionalizarea.
– Nu trebuie să vă spun eu: ploieştenii au multe nemulţumiri şi aşteaptă, aşa cum e firesc, mult de la municipalitate. Care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, urgenţele pe care le înscrieţi în agenda de viitor primar, în măsura în care veţi fi girat de votul ploieştenilor ?
– Ploieştiul are multe suferinţe cronice, venite şi din lipsa de cooperare pentru interesul public între Consiliul Judeţean şi Primăria Ploieşti, dar şi din interiorul Consilului Local. Şi am simţit acest lucru chiar din cel de-al doilea mandat al meu (n.n.-Emil Calotă a fost primar al Ploieştiului în perioada 2000-2008), când am făcut un efort constat de negociere- fiindcă aveam minoritate, susţinând mereu că în sala de consiliu votăm pentru ploieşteni, nu pentru un partid sau altul. E o realitate că administraţia s-a politizat şi la nivel naţional şi în teritoriu, mai ales de când preşedinţii de consilii judeţene au devenit şi preşedinţi de organizaţii judeţene de partid. De aceea, eu susţin că în momentul în care eşti ales primar sau preşedinte de consiliu judeţean nu mai eşti al partidului, ci al tuturor cetăţenilor. Aşa cum mai cred că orice promisiune neacoperită este în fapt o mită electorală! De aceea, nu mă lansez în promisiuni, ci voi spune că, în mod concret, mă gândesc la un master plan pentru depoluarea şi sănătatea oraşului, ca parte a unei viziuni integrate Ploieşti 2030, cu o regândire a spaţiilor urbane, a zonelor verzi şi pietonale. De ce, de exemplu, la Parcul Municipal Vest, care e frumos, să nu ai o zonă verde, cu copaci, pentru momentele de arşiţă ale zilei, dar şi în contextul poluării ?! Sigur, fără a intra în amănunte, nu poţi desfiinţa rafinăriile pentru depoluarea oraşului, dar eu sunt dispus să discut cu „cuţitele pe masă”- cum se spune- cu principalii poluatori, pentru a planta, în următorii cinci ani, 50000 de copaci, ca să dau un singur exemplu! Apoi, fără doar şi poate că trebuie să aduc în discuţie aspectele legate de mobilitatea urbană-trafic, intrări-ieşiri în şi din oraş, infrastructură, tramă stradală. Până când nu vom asigura o centură completă a oraşului, nu vom scăpa de praf, gaz, ambuteiaje. Până nu vom gândi urbanistic „străpungeri” pe axa est-vest rămân poluarea şi disconfortul! Dar, repet, nu se poate gândi dezvoltarea Ploieştiului fără colaborarea şi susţinerea Consiliului Judeţean. Din cele 104 localităţi ale judeţului, Ploieştiul asigură circa 42 la sută din PIB. Capitala de judeţ – ca pol de creştere-iradiază din centru spre comunităţi. Or, dezvoltarea de tip metropolitan a Ploieştiului reprezintă, din punctul meu de vedere, o necesitate şi o simbioză a acţiunii Consiliului Judeţean şi Primăriei Ploieşti. Un exemplu poate fi reorganizarea transportului public în formulă metropolitană, patronată de Consiliul Judeţean, care să asigure serviciul de transport local pentru ploieşteni şi pentru toţi prahovenii care vin şi pleacă din Ploieşti.
Apoi, mă preocupă găsirea unor soluţii optime pentru încălzirea urbană, având în vedere că în Ploieşti sunt 64 de mii de apartamente legate de reţeaua de termoficare. E limpede că, la un posibil incident major la iarnă, două treimi din locuitorii oraşului riscă să îngheţe , ceea ce nu-i de glumă !Şi nu pot să nu aduc în discuţie necesitatea digitalizării la nivelul administraţiei. Astfel, pe de o parte se va asigura profesionalizarea administraţiei şi curăţarea de „lipitorii de afişe” instalaţi de partide în diverse funcţii, iar pe de altă parte transparenţa cheltuirii banului public- orice ploieştean trebuie să poată avea acces, în orice moment, să vadă ce bani s-au cheltuit şi cu ce scop. Transparenţa execuţiei bugetare va permite îndepărtarea „firmelor de casă” care asigură bani negri pentru partid şi, în acelaşi timp, va reduce costurile achiziţiilor şi contractelor făcute de Primăria Ploieşti cu circa 25 la sută.
– Pentru ultima întrebare aş vrea să ne întoarcem la proiecţia care spuneţi că este necesar a fi făcută pentru un Ploieşti al anului 2030, şi chiar mai departe- Ploieştiul anului 2050. Dacă ar fi să definiţi , în două -trei cuvinte, Ploieştiul din cele două momente ale viitorului pe care le-aţi avansat, ce aţi spune ?
– Pentru anul 2030, un Ploieşti sigur şi curat, iar pentru anul 2050, Ploieşti- oraş metropolitan. Insist că această viziune trebuie acceptată şi susţinută de preşedintele Consiliului Judeţean. Şi, dacă am adus în discuţie această funcţie, de şef al administraţiei judeţene, eu cred că propunerea ALDE pentru acest mandat găseşte în Cătălin Beciu- prin inventivitatea, entuziasmul şi angajarea acestuia – un asemenea profil de preşedinte de Consiliu Judeţean.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*