File de istorie lugojeană: ITL, de la 5000 de angajați, la paragina de azi

Despre fosta întreprindere ITL s-a vorbit intens în aceste zile. În Consiliul local, un proiect de hotărâre privind aprobarea inițierii procedurilor în vederea achiziționării unor imobile ce au aparținut fostului ITL a aprins spiritele. Despre istoricul ITL am mai scris în cadrul rubricii de față.




Cu ani în urmă, intram în posesia unui interesant document, o adevărată monografie internă a firmei, plină de date și cifre concrete, referitoarea la evoluția și apoi involuția firmei din ultimii săi ani. ITL a întrat în ”reorganizare” în 1999, iar la ora actuală, sediul și terenul de pe strada Buziașului sunt în paragină și invadate de vegetație.

Pentru că ITL este un subiect la ordinea zilei și pentru că acesta a fost un simbol al orașului, am regrupat câteva din datele oficiale pentru a ne face o idee ce a însemnat Industria Textilă Lugojeană, de-a lungul timpului.

Întreprinderea a luat fiinţă la data de 3 ianuarie 1907, pe terenul situat în Drumul Buziaşului, funcţionând ca societate care consta într-o filatură de lână şi o ţesătorie pentru lână şi articole tip bumbac. Numele iniţial a fost ”Întreprinderea Textilă din Ungaria de sub societate comandită Wiliam Auspitz şi asociaţii”, cu sediul în Lugoj, str. Buziaşului nr.31, sub conducerea lui Auspitz Wilmos – mare industriaş din Triest. Membrii externi erau Ricchetti de Terralba Odon din Triest, mare industriaş, care participa cu 500.000 kor. (coroane), Schweitzerischer Bankverein, bancă cu sediul în St. Gallen, Elveţia, cu 250.000 kor., dr. Daniel Politz, ”advocat” din Triest, cu 25.000 kor., Hukauf et Buhle, întreprindere comercială cu sediul în Altona, cu 50.000 kor., Schuler Lajos, director de fabrică din Brăila, cu 25.000 kor, şi, în fine, găsim şi un lugojean. Este vorba despre domnul Alfred Klein, comerciant, care participa cu 25.000 kor.

Primele case pentru muncitori, ridicate la 1908

Prima reorganizare are loc la 25 iunie 1908, când capitalul era deja de un milion de coroane. Tot atunci, pe terenul din partea de sud a Drumului Buziaşului, s-au construit locuinţe pentru mecanici şi pentru portar, două magazii, un turn de apă, o clădire pentru ţesătoria de bumbac dotată cu utilaje complete, o uzină pentru cazan şi o torcătorie, iar vizavi s-au ridicat patru case pentru muncitori şi o cantină. Din 1911, fabrica devine societate anonimă, fiind preluată de Banca Comercială Ungară din Budapesta şi Schweizeischer Bankverein din Zurich, Elveţia.

În 1921, capitalul ITL, trecut sub administraţie românească, era de 875.000 lei. Fabrica dispunea de o filatură completă pentru lână şi pieptănat şi dintr-o ţesătorie, situată într-un corp aparte. Secţia de lână avea 38 de războaie mecanice, iar cea de bumbac, 170 de războaie mecanice, care făceau un zgomot infernal. Puterea motrică era asigurată de două cazane cu aburi şi o turbină geamănă. Aprovizionarea cu apă se făcea din Timiş, prin intermediul unei staţii de pompare electrice instalate pe malul râului.

Colonia ITL avea deja 12 imobile pentru locuit, o clădire cu etaj cu zece apartamente, o spălătorie şi o baie muncitorească, toate canalizate. Valoarea construcţiilor corespundea la 500.000 de lei – aur. În 1923 s-a mai construit o vopsitorie şi încă o casă muncitorească. În 1926 s-a construit o nouă spălătorie, iar în 1928, încă o casă pentru muncitori.

În 1923, producţia fabricii a fost de 47.342 de pături, 36.342 metri de stofă, ceea ce corespundea unei valori de producţie de 18 milioane lei, precum şi 1.070.811 metri de diverse ţesături, toate însumând 30.000.000 lei. Producţia anului 1924 era cu aproape 20% mai mare ca cea din anul precedent!
În 1948, anul naţionalizării, ia fiinţă Şcoala Profesională Textilă din Lugoj, care va asigura forţa de muncă pentru meseriile de bază – filatori, ţesători şi finisori. Mai târziu, în 1974, Şcoala Profesională Textilă se transformă în Liceul Industrial Textil, cu o Şcoală profesională şi una de maiştri. Școlile au fost concepute să instruiască viitoarele cadre nu numai pentru Lugoj, ci şi pentru alte întreprinderi textile din ţară.

Export în SUA, Canada, Franţa, R.F. Germania, Italia…

În 1948, producția fizică era de 6.026.700 mp şi 7.533.300 metri liniari față de 1938 (4.459.600 mp şi 5.574.500 metri liniari).
În 1952 s-a constituit o filatură cu peste 16.000 de fuse. La ţesătorie s-au montat maşini de canetat, bobinat şi urzit. În anii 1963-70, maşinile de ţesut mecanice au fost înlocuite cu maşini automate la unitatea B şi s-a trecut la montarea unei alte hale la Unitatea A, cu peste 800 de maşini de cusut automate. Iar în 1973 se construieşte o filatură pentru producţia de fire de tip bumbac la Unitatea B, care prelucra fibra de bumbac şi amestecuri cu fibre chimice şi celulozice. În 1979, ITL producea fire şi ţesături tip bumbac pentru lenjerie de pat, cămăşi şi bluze, îmbrăcăminte exterioară, ţesături de inserţie, rochiţe, pijamale, articole tehnice şi impermeabile, gradul de reînnoire a produselor fiind de 70%.
În jurul anului 1970, 57% din producție mergea la export, în 66 de state ale lumii, printre care SUA, Canada, Franţa, R.F. Germania, Italia, URSS, Iugoslavia, Irak, Iordania, Mozambic etc.

Un mini-oraș cu 12 blocuri, cantină, creșă, grădiniță și dispensar

Suprafața ocupată de diferite secții ale firmei era impresionantă: Hala nouă – ”Ţesătoria” de la Unitatea A, avea 6.385 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea A – 6.991 mp; Hala transport, albitorie, vopsitorie – 7.250 mp; Hala ”Filatura” de la Unitatea B avea 3.340 mp. La acestea se adăuga Clubul ITL de pe strada Anişoara Odeanu, cu o suprafaţă de 6.316 mp, ce includea şi sala de cinema.

Din 1968, Cartierul ITL a început să se dezvolte. A apărut cantina, cu 300 de locuri, care asigura două mese pe zi. Ea avea o gospodărie anexă şi o crescătorie de porci, care teoretic aproviziona cantina. Cartierul dispunea de dispensar propriu, o creşă cu 60 de locuri şi grădiniţă cu program mixt, pentru 100 de copii. Patru blocuri, cu 692 de locuri, s-au construit pentru nefamilişti. În anii 80, cartierul s-a îmbogăţit cu alte zece blocuri noi.

Conform monografiei interne a firmei, în 1937, ITL-ul avea peste 600 de angajaţi. În 1938, erau 553 angajaţi, în 1939 – 544, 1940 – 407, 1941 – 398, 1942 – 409, 1943 – 335, în 1944 -310. În 1945, la sfârşitul războiului, s-a înregistrat un minimum de 308, apoi cifrele au fost: 1946 – 332, 1947 – 496 şi 1948 – 584. Între anii 1969-75, numărul angajaților a crescut de 2,5 ori. Peste 70% din forţa de muncă era asigurată de femei. La mijlocul anilor 80, erau în jur de 5.000 de angajați.
După 1990, începe declinul. În 1991, au fost 4 disponibilizări; în 1992 – 392, în 1993 – 908; în 1994 – 354; în 1995 – 133; în 1996 – 378 trecuţi în şomaj, plus compensări Conform Ordonanţei 13; în 1997 – 124 de disponibilizaţi; în 1998 – 508 au fost trimişi în şomaj, plus compensări conform Ordonanţei 9/97, iar în 1999 s-au adăugat încă 405 şomeri.

Întreprinderea Textilă Lugoj, căci despre ea este vorba, intra, prin sentinţa civilă nr.631 – PI din 21.04.1999 în program de ”reorganizare”. În acel an, 1999, la ITL mai rămăseseră doar 91 de salariaţi. Totalul disponibilizaţilor între 1991 şi 1999 a fost de 3.206 persoane. Diferenţa până la peste 5.000 o reprezentau cei ieşiţi la pensie anticipată.

Articolul File de istorie lugojeană: ITL, de la 5000 de angajați, la paragina de azi apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*