FRR, induci schimbarea de macaz? Timișoara – Baia Mare, CSM București – Timișoara, jocuri cu > jumătate din titularii ambelor tabere străini. Încotro?

Un prim meci cheie al turului sezonului regular în Superliga 2017-2018 deja s-a jucat în etapa a doua, Timișoara Saracens – CSM Știința Baia Mare 23-15, iar un al doilea, CSM București – Timișoara Saracens, bate la ușă în această seară la ora 19, programat pe Stadionul Național ”Arcul de Triumf” din capitală în cadrul rundei a III-a, dar o tendință tot mai clară este accentuată cu atât mai mult în debutul acestei a doua campanii în sistem toamnă-primăvară, și anume aceea de mărire a numărului de rugbiști de peste hotare titularizați în formulele acestor aspirante la intrarea în ”careul de ași”, mai mult de jumătate de fiecare parte în ambele partide. Nu este oare ironic și paradoxal ca tocmai Stadionul Național să găzduiască o asemenea desfășurare de forțe străină ”pepinierelor” interne și oare cum va sta situația la ora încleștărilor cu medaliile pe masă, dacă deja din primele etape pretendentele se bazează pe 8, 9 sau zece titulari în primul XV!?

Mai nimeni n-are cel mai probabil mai nimic cu libera circulație a forței de muncă iar rândurile de mai jos n-au de-a face cu oarecare viziuni protecționiste ori conservatoare, nici pe-atât naționaliste, de care am putea fi însă foarte ușor dar și gratuit suspectați, deși n-ar constitui de fapt nici cea mai mică nelegiuire în sine, însă devine deja profund contrariu tradiției și etosului sportului cu balonul oval autohton curentul ce magnetizează de-a valma tot mai mulți sportivi din străinătate în garniturile de bază ale grupărilor din Superliga.

Lumea rugby-ului intern clamează că ar îngriji și cultiva o ramură cu totul aparte, distinctă în paleta disciplinelor sportive, ceea ce și este cazul, dar probează același exercițiu parcă importat din alte jocuri de echipă, de a liberaliza la cote cel puțin discutabile piața achizițiilor de peste hotare, conturând întrebarea dacă și apără astfel interesele esențiale ale arenei balonului oval.

Lansarea în 2011 a Superligii inducea o nouă tendință, testată fără succes și cu neplăcute repercusiuni vizibile la malul Mării Negre, unde Farul se stingea și lăsa competiția net sărăcită, dar implementată apoi în solul fertil bănățean deși pe problematicul gazon din Ronaț cu bune roade traduse prin trofee, justificare în sine a conceptului, într-un melanj și cu influenți internaționali autohtoni.

Prin prisma laurilor adjudecați, exemplul multiplei campioane a Superligii a fost preluat spre copiere, ce-i drept în doze mai mici, inclusiv de bastioane ale creșterii copiilor și juniorilor localnici din primul eșalon, Timișoara Saracens dar nu numai devenind totodată rampa spre reprezentativa ”Stejarilor” a rugbiștilor ieri naturalizați, mâine titulari pentru România.

Până la ce limite ale extinderii acestui curent este însă favorizată creșterea organică a sportului cu balonul oval de la noi din țară, sau mă rog, ce-o mai fi, de exemplu cotropit tărâm pe post de poligon de manevră, și din ce punct devine contraproductiv stimulării promovării generațiilor locale de mâine!?

Sporttim doar întreabă, dă de gândit lansând o interogație, și în orice caz nu dă cu parul.

Decidenții se străduiesc să sugereze că valoarea și calitatea rugby-ului intern ar fi crescut indubitabil, însă senzația lăsată de leziunile acumulate ca urmare a unor confruntări internaționale inter-cluburi e asociată unei disperate tentative de a nu se pierde și mai mult teren, de a nu li se pierde urma celor consacrați și consolidați, însă mai ales printr-o artificială modalitate de înregimentare a cât mai multor sportivi de peste hotare. Se spune că imitarea este cea mai sinceră formă de flatare însă realitatea este că rugby-ul autohton mai degrabă importă aproape în masă jucători nu de prima mână, când de fapt ceea ce ar fi de remarcat și preluat, luând drept exemplu pilda unei națiuni mai apropiată sferelor și palierului României, Georgia, ține de grija altora de a-și crește și promova propriile talente, dominante numeric la formațiile de club și în selecționatele reprezentative.

Impulsionată de propriul succes intern dar și aleasă pe parcurs cu un oarecare tâlc deloc detectabil la prima vedere drept franciză a unui club de forță răspândindu-și o rețea globală, Timișoara Saracens a fost catalizatorul acestei liberalizări a achizițiilor de peste hotare pe piața din România, pledând asiduu în acest sens când a fost cazul în raport cu Federația Română de Rugby, care și-a făcut la urma urmei calculele și socotelile, trăgând concluzia că nu i-ar prisosi de fapt ridicarea barierelor.

A deschis implicit Cutia Pandorei iar la jocurile necompetitivei Superliga, o aceeași afacere somnifer și lipsită de emulație a doar vreo două-trei trupe, foarte puținii spectatori sau telespectatori care se sinchisesc de situație ar avea nevoie de lecții de dicție, la câte nume de sportivi de peste mări și țări sunt de rostit.

Încotro și ce se întâmplă cu tinerii din noile valuri ale ”pepinierelor” interne din moment ce numărul titularilor din străinătate este în tot mai mare creștere, ca un semn că tricouri din primul XV n-ar putea fi preluate din rațiuni valorice în primul rând de cei crescuți în centrele din Ovalia carpatină!?

Iar cum cluburile prim-divizionare se arată a fi sprijinite și din banul public prin pârghii unse pe la administrații local-județene, pe de altă parte fiind însă de natură strict energofagă, nu tu încasări din diferite surse de venit tipice grupărilor care navighează în competiții realmente profesioniste dar în schimb cheltuieli cu loturi pe măsura necesarului lărgit din rugby, se conturează în plus și o dezbatere principială de etică, legată de raportul între investițiile în propria comunitate locală prin intermediul generațiilor lor de mâine, cu toate stimulentele necesare pentru îmbrățișarea mișcării și sportului, și cele în oglinda la vedere și ca bună imagine la vârf a clubului respectiv, formația de seniori.

Gusturile însă nu se discută iar dacă unora le-a surâs să vadă la lucru într-un derby campioană cu vicecampioană 10 titulari de peste hotare de-o parte și opt în cealaltă tabără, atunci ne supunem fără crâcnire majorității, dar nu sare oare în ochi că și următoarea apariție a deținătorilor titlului se derulează după aceleași canoane, cu vreo 9 respectiv 8 componenți din străinătate în primul XV!? A devenit o modă în Superliga de rugby din România, națiune dornică să refacă de o manieră pe repede înainte, prin tăierea colțurilor, un teren pierdut cândva prin ignoranță în lumea sportului cu balonul oval.

Tocmai rugby-ul n-ar fi trebuit să marșeze pe asemenea traiectorii, adoptate în numele salvării aparențelor dar dovedind și o rătăcire a busolei, iar ca aperitivul etalat de fruntașe la debutul de sâmbăta trecută al campioanei în noul sezon regular să fie cu ingrediente pe măsură, sugestiv ar fi că și majoritatea punctelor disputei răsturnate favorabil de timișoreni cu 23-15 (3-5) au purtat semnături externe, prin eseurile lui Tevita Manumua şi Brian Sefanaia, lovitura de pedeapsă şi cele două transformări ale lui Luke Samoa, plus alte două lovituri de pedeapsă ale lui Jody Rose, vorbind așadar despre tot mai mulți naturalizați, respectiv eseurile lui Johannes Van Heerden şi Jone Marawa Nasalo pentru ”Zimbri”, plus lovitura de pedeapsă şi o transformare a lui Alexandru Bucur. Rătăcit între alte nume, ca pentru a stârni o întrebare legitimă: când și cum lansează și Ovalia carpatină mai mulți titulari și marcatori autohtoni?

Așadar încotro, cluburi? Și încotro, FRR? Nu induci o schimbare de macaz de la acest forțat experiment artificial din gama ”chelului, tichie de mărgăritar”!? Căci nu de alta dar nu prea impresionează cu adevărat și ar putea transforma selecționata ”Stejarilor” într-un veritabil cobai, totul într-un exercițiu mai degrabă de fudulie dar și de furt al propriei căciuli.

Pentru conformitate, în duelul cu băimărenii, de la care inserăm mai jos și un colaj foto, Timişoara Saracens a început cu 15. Luke Samoa, 14. William Helu, 13. Manumua Tevita, 12. Brian Sefanaia, 11. Tangimana Fonovai, 10. Jody Rose, 9. Gabriel Rupanu / 1. Sione Taupaki, 2. Andrei Rădoi, 3. Mesake Doge, 4. Valentin Popârlan, 5. Ionuţ Mureşan, 6. Randall Morrison, 7. Vasile Rus – căpitan, 8. Michael Stewart, pe când CSM Știința cu 15. Ionuţ Botezatu, 14. Sikuea Taliauli, 13. Michael Doneghan, 12. Alexandru Bucur, 11. Adrian Apostol, 10. George Oprea, 9. Bidzina Samharadze – căpitan / 1. Constantin Pristaviţă, 2. Iuri Natriaşvili, 3. Nailago Waisea, 4. Florian Roşu, 5. Dumani Mtya, 6. Johannes Van Heerden, 7. Sean Morrell și 8. Răzvan Ailenei.

Conform componențelor încărcate de adversarele de astăzi de la ora 19 pe site-ul super-liga.ro, CSM București și Timișoara Saracens, al căror meci este difuzat în direct de Dolce Sport, Eugen Apjok apelează pentru cei din capitală inclusiv la mai mulți internaționali români ori naturalizați trecuți prin Ronaț, și anume 15. Vaovasa, 14. Cobden, 13. Kinikinilau, 12. Maliepo, 11. Ispir, 10. Baron, 9. Calafeteanu / 1. Savin, 2. Tongia, 3. Baliashvili, 4. Winter, 5. Azaladze, 6. Burcea, 7. Ion – cpt., 8. Carpo, pe când Matt Williams și Sosene Anesi s-ar axa pe: 15. Popa, 14. Lemnaru, 13. Manumua, 12. Sefanaia, 11. Helu, 10. Rose, 9. Seniloli / 1. Taupaki, 2. Rădoi, 3. Doge, 4. Popârlan, 5. Drenceanu, 6. Ianuș, 7. Rus – cpt., 8. Stewart, ca rezerve fiind anunțați Sabău, Militaru, Mureșan, Pungea, Morrison, Rupanu, Iștoc și Zaharia.

Programul etapei a III-a, ce începe sâmbătă la ora 11, ierarhia la zi a Superligii și programul viitor, inaugurat în runda a IV-a de Timișoara Saracens – CSA Steaua vineri 15 septembrie de la ora 19 pe ”Dan Păltinișanu”, pe coloana dreaptă.

 

 

The post FRR, induci schimbarea de macaz? Timișoara – Baia Mare, CSM București – Timișoara, jocuri cu > jumătate din titularii ambelor tabere străini. Încotro? appeared first on sporttim.ro.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*