Gânduri printre rânduri

Andrei Nicolae, deputat PSD Prahova

După momente cu mare încărcare emoțională este necesară o retragere în sine și o analiză la rece.
Mă uitam puțin în trecut zilele astea și-mi aduceam aminte cum m-au crescut acasă, cum m-au educat la școală și cum m-au sfătuit în biserică.
Să dau bună ziua și la gâște, să mulțumesc oricui și să spun te rog pentru orice. Să-i ajut și să nu-i batjocoresc pe cei care sunt mai puțin înzestrați sau mai slab pregătiți. Să discut orice problemă cu #calm și să întorc obrazul, să ocolesc nesimțirea și mitocănia. Știu sigur că mulți dintre voi așa ați fost crescuți și așa vă creșteți copiii.
De mai bine de 3 ani am fost acuzat ba că sunt comunist, deși am prins căderea regimului la grădiniță. Ba că sunt corupt și fur din averea statului ca să mă lăfăi în lux, deși am trăit cu ai mei până mi s-a născut copilul și acum stau cu chirie. M-au făcut analfabet cei care scriu „miau” ca pisica, deși mi-am făcut studiile la zi, cu bursă, fac un doctorat și stăpânesc două limbi străine. Îmi spun acum unii că sunt mai puțin român pentru că am îndrăzneala să fiu loial principiilor mele și să nu cred în lozincile lor, având pur și simplu o altă viziune, fapt pentru care trebuie să „dispar”, ca orice pesedist!
Am răspuns și voi răspunde de fiecare dată argumentat, decent și cu #respect pentru fiecare persoană care m-a abordat, indiferent pe ce canal. Mă identific cu stânga așa cum este ea definită de social democrația clasică, nu de progresism sau libertarianism. Sunt naționalist dacă prin asta înțelegem o mare dragoste de țară și o mare mândrie locală. Și sunt creștin ca mulți dintre voi, iar asta înseamnă #toleranță și iubire de aproape.
Asta nu înseamnă că voi accepta vreodată că poate exista vreo justificare a agresivității, a discriminării sau a violenței de limbaj. Și sunt convins că mulți dintre dumneavoastră, indiferent de orientarea politică, înainte de orice, sunteți oameni.
Toți cei care vituperați abject zilele acestea, dacă vă considerați intelectuali, educați, deasupra mediei de IQ, sau în general mai buni, atunci coborâți de pe piedestalul autosuficienței, recunoscând tuturor dreptul la opinie și înțelegeți că refuzând dialogul, demonizând o parte a propriului popor și împroșcând în permanență ură te poate face temporar președinte dar niciodată, niciodată #OM.
Iar dacă sunteți specializați „decât” în cititul statusurilor de pe facebook sau blogurile din bula mândruților vă spun că ura şi incitarea la violență au născut monștri.
Nu, nu acum un milion de ani. Nu doar în evul mediu. Ci mult, mult mai aproape de zilele noastre decât vă închipuiți. Nu mă credeți, vă rog, „google it”:
1933 – 1945 – Germania – EUROPA – Martin Niemöller: “Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni, care să-mi ia apărarea.”
1994 – Rwanda – peste 1 MILION de etnici tutsi şi hutu moderați uciși, în mare parte cu macete, fiind considerați gândaci care parazitau statul și fiind abandonați de puterile coloniale!
1995 – Srebrenica – Bosnia – EUROPA – aproape 9 mii de musulmani, bărbați între 14 – 65 de ani au fost uciși din dorința de epurare etnică a unui teritoriu.
Acestea sunt consecințele urii. Ura nu are justificare, ura nu poate fi controlată, ura duce în cele din urmă la extremism, ura sfârșește prin crime oribile pe care râuri de lacrimi și regrete ale următoarelor generații nu le pot spăla.
Gândește-te bine înainte de a merge pe această cale. Yes, the dark side has cookies, but they are poisoned!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*