Gura păcătosului, adevăr grăiește!

Cu două zile înainte de finalul lui 2017, ministrul Sportului, Marius Dunca (foto:www.casino-magazine.ro), a acordat un amplu interviu unei agenții de presă, vorbind despre sport, despre federații, dar nu doar la modul general, cum a făcut-o până acum, ci cu exemple concrete, arătând cu degetul spre vinovați. Am fost tentat să cred că Marius Dunca vrea să încheie anul cu un mesaj clar – cât timp a stat în umbră, el a făcut analize, a emis judecăți și planuri înțelepte. În realitate, însă, îi este frică de remanierea anunțată în luna ianuarie, fiind aproape obligat să vorbească, să arate că nu pierde timpul în fotoliul ministerial.

O spunem cu regret, Marius Dunca a pierdut un an, fără să producă vreo mișcare în sistem, iar federațiile s-au comportat ca și până acum, adică au cheltuit banii fără să aibă vreo eficiență. Ministrul a avut vreme, însă, să-și facă poze cu președinții de federații, asigurându-i că el nu a venit să facă analize și să privească în urmă (n.n. la dezastrul de Olimpiada de la Rio), prin urmare nici măsuri nu are de gând să ia. Și președinții s-au relaxat, știind că niciodată nu li s-a întâmplat ceva, ori de câte ori s-a schimbat șeful din fotoliu.

Și totuși, revenind la interviul lui Dunca, acesta pare că a pregătit un asalt asupra federațiilor, amenințându-le că le reduce finanțarea , dacă nu fac performanță. La prima vedere, ministrul dovedește o anumită înțelegere a fenomenului sportiv, cât și câte ceva din modul de lucru al federațiilor. Nu este prea profund, nici n-ar avea cum, mai ales că funcția lui este una politică și efemeră, așa că nici măsuri radicale n-o să ia, sunt convins de asta, chiar dacă declarațiile par sforăitoare. Spicuim din discursul ministrului care, în ansamblu, mi-a plăcut, cu condiția să și respecte ceea ce a promis:

”Puţine sunt federaţiile unde este disciplină, unde este ordine, unde există continuitate. Avem doar certuri între membrii federaţiilor de natură juridică. Sportivii şi antrenorii în loc să se ocupe de performanţă, se ocupă de avocaţi şi jurişti, se contestă unii pe ceilalţi. Iar asta nu este un lucru normal”! Așa este, domnule ministru, și primele federații care-mi vin în minte, unde scandalurile se țin lanț, sunt cele de Handbal și Volei, federații care-și atacă proprii sportivi, antrenori și echipe, care nu respectă regulamentele proprii și le modifică după bunul plac. Din păcate, domnule ministru, aceste se fac sub ochii plini de ignoranță a inspectorilor dumneavoastră, care au în subordine federațiile mai sus amintite.

”Dacă nu vom veni cu o planificare, cu disciplină şi ordine în federaţii nu vom reuşi să avem rezultate. La canotaj vedem disciplină, ordine şi continuitate. Apoi tenisul de masă este iar un exemplu. Halterele la fel… toţi au investit de la juniori. Toată lumea acuză că nu se investesc bani în sport. Greşit. Nu avem eficientizare. Nu ajunge banul la sportiv”. Domnule ministru, tot ceea ce spuneți se întoarce ca un bumerang împotriva dumneavoastră și a ministerului pe care îl conduceți. Ministerul are pârghii de control și asupra cheltuirii bugetului, fie de la Stat, fie din venituri proprii, trebuie să existe un anumit control. La federații, oamenii care conduc se simt ca pe moșia proprie, pentru că nimeni din Ministerul dumneavoastră nu i-a atenționat vreodată!

”La gimnastică, de exemplu, nu au pe ce să cheltuie banii. Finanţăm, dar nu au pe ce”. Bravo, domnule ministru, în sfârșit ați ajuns și dumneavoastră la concluzia că gimnastica românească este aproape de zero – dar nu vă umflați în pene, că site-ul www.ilfovsport.ro v-a dat astfel de semnale de un an de zile, cu date concrete, cu nume și cifre. Și după câte mi-aduc eu aminte, printre primii președinți de federație cu care v-ați pozat a fost Adrian Stoica, un fel de cioclu al gimnasticii noastre, căruia nu i-ați adresat niciun reproș, față de dezastrul de la Olimpiada de la Rio. În plus, ca să rămână în istoria sportului, Stoica a dat-o în judecată pe Silvana Peng, mama unei gimnaste, din generația sacrificată de la Izvorani, pentru simplul motiv că spunea lucrurilor pe nume, despre antrenamentele de la Izvorani, despre tratamentele inumane, la care a fost supusă fata domniei sale, despre dezinteresul cuplului Bellu/Bitang, care doar și-a încasat indemnizațiile, dar nu s-a ocupat, aproape deloc, de gimnastele care trebuiau să ajungă la Rio. Aveți dreptate, spuneați la un moment dat că vinovații nu trebuie căutați în altă parte, ei sunt în federații, dar și la Ministerul de profil, adică și dumneavoastră sunteți unul căruia nu i-a păsat de banul public, de prestigiul gimnasticii, dacă este să ne referim strict la subiect. Știu, v-ați pozat și cu antrenorii Octavian Bellu și Mariana Bitang, o onoare pentru dumneavoastră!

”Unele federaţii au cerut bani pentru anumite capitole şi acum vor să îi mute de la activităţi sportive la salarii. Nu, nu sunt de acord. Se investeşte mult în sport. MTS investeşte, Ministerul Educaţiei investeşte, la fel cel de Interne, cel al Apărării, apoi primăriile. Deci uitaţi-vă câţi bani se investesc, dar oare ajung acolo unde este nevoie”? Domnule ministru, dacă ați institui un corp de control, care să fie priceput și loial dumneavoastră, ați găsi tot felul de nereguli financiare în toate federațiile, îmi asum ce spun, în toate federațiile, la unele mai puține, la altele peste măsura înțelegerii. Am fost ofițer de presă la trei federații și știu toate ingineriile financiare, făcute de contabili, ca 1+1 să facă 3, 4 sau cât este necesar, ca rezultatul să cadă pe suma dorită – și toate controalele de la Minister, anunțate și așteptate cu pâine și sare, ieșeau bine. Asta ar însemna să începeți o adevărată Revoluție în sport, dar este un război mult prea mare, pentru curajul dumneavoastră!

”Eu am spus că sunt un partener şi că investesc şi finanţez doar în performanţă. Nu înţeleg (n.r. – preşedinţii de federaţii)? Atunci îmi iau trei federaţii şi investesc în ele. Canotajul de ce poate, tenisul de masă de ce poate, halterele şi luptele de ce au reuşit? De ce unele federaţii reuşesc”? Aici dați-mi voie să am ceva rezerve, mă refer la Federațiile de Haltere și Lupte – aceste entități au cheltuit foarte mulți bani, în ciclul olimpic anterior, și fără eficiență – uitați-vă la Haltere, de mai biune de 5 ani, în fiecare sezon Federația Internațională depistează sportivi români dopați. În 2016, au fost Gabriel Sâncrăian, căruia i s-a retras bronzul olimpic, pozitiv la testosteron, și Alina Alexandra Popovici, campioană națională la categ.48 kg, pozitivă la stanozolol. Au fost găsiți halterofili români dopați și în 2015, Lingurar, Popescu și Vizitiu, și în 2014, Molie și Toma, și tot așa, până în 2010, când Ninel Miculescu a dat startul la prafuri (în 2007, însă, îl găsim pe Calancea, deschizător de drumuri…). Cu toți acesti sportivi s-au cheltuit bani, pe cantonamente, pe echipament, pe medicamentație, pe concursuri interne și internaționale, bani veniți din taxele și impozitele românilor – în afara suspendării de către Federația Internațională, nimeni altcineva nu a plătit cu funcția, cel puțin, vi se pare normal? În privința Luptelor, faceți investigații și vedeți câți bani a cheltuit Federația, ca să naturalizeze sportivi din Rusia, Ucraina, Cecenia, doar unul din ei reușind o medalie de bronz, Albert Saritov. Nu sunt exemplele cele mai bune, nici Halterele, nici Luptele…

”Pe banii statului vreau să avem o gestiune foarte clară. Nu se joacă nimeni cu banii poporului. Pentru că este bugetul de stat. O să fie o libertate totală şi un control permanent. Apoi, trebuie să demonstrezi şi că atragi bani şi din mediul privat. Eu te ajut ca stat, dar generează venituri. Vreau să am control şi asupra veniturilor pe care le generezi”. Asta cu gestiunea foarte clară și că nu se joacă nimeni cu banii poporului este relativă, o declarație populistă, trebuie să recunoașteți – la Federația de Kaiac s-au cheltuit o grămadă de bani cu loturile care aveau bilete cumparate pentru Olimpiadă, însă, cu două luni înainte, toți kaiaciștii, și fete, și băieți, se dopaseră cu meldonium, unde-s banii cheltuiți, nicio demisie, nimic? La atletism, la fel, niciun sportiv în finală, iar delegația a fost de 16 sportivi, plus antrenori, plus alți oficiali – de unde recuperăm banii, domnule ministru? Și să ne oprim un pic și la veniturile extrabugetare, pe care abia acuma vreți să știți cum s-au cheltuit – și dau exemplu Handbalul, în prim ul rând, unde președintele are un salariu de 13.000 de lei. Pe lângă el mai sunt și secretarul general, cu aproape 10.000 de lei, și directoarea economică, cu peste10.000 de lei, și persoana de la Juridic, cu 7000 de lei – acestea sunt salarii de multinațională, dar ei, în realitate, nu produc nimic, doar cheltuie. Cum o să schimbați cifrele, că sunt hotărâri ale Consiliului de Administrație?

”În primul rând îmi doresc enorm de mult să organizăm Turul Ciclist al României. Îmi doresc să punem România pe harta ciclismului mondial, iar Turul Ciclist să fie televizat pe Eurosport. Pentru că aşa ne promovăm şi noi ca ţară. O să fie în septembrie. Iar în acest proiect vreau să implic şi cultura. Adică la sfârşitul fiecărei zile de competiţie să se desfăşoare şi un eveniment cultural. Să îmbinăm cultura cu sportul”. Domnule ministru, în primul rând să dați buget la Federația de Ciclism, că sunt câțiva ani de când cicliștii noștri n-au echipament, nu se pot constitui în loturi naționale (cadeți, juniori, U21 și seniori), sunt ca niște sărmani, ce așteaptă un blid de mâncare, de la cantina săracilor. Ca să puneți ciclismul pe harta mondială, trebuie să treacă cel puțin 20 de ani, cam tot atâția cât i-au trebuit fostei conduceri să-l îngroape. Și tot pe www.ilfovsport.ro găsiți povestea ciclismului românesc, cum s-a dus de râpă, sub comanda președintelui Ion Badea, a secretarului general Vasile Sălăjan și a angajaților din Vasile Conta. În plus, mai mult de jumătate din vină aparține Ministerului pe care îl conduceți, pentru că a permis ca un sport cu așa mare impact vizual să fie devalizat, de bani, de materiale, de valori umane. Federația poate face Turul României, că există experiență la nivel organizatoric, dar cu ce rămânem după ce pleacă circul? Nu avem sportivi, nu avem materiale, nu mai sunt cluburi, nu mai este un program bine definit de curse, nu mai sunt arbitri, nu mai sunt oficiali pentru alte treburi în caravană – ciclismul, domnule ministru, este unul din cele mai grele sporturi, nu poate fi făcut așa, de mântuială… Ajutați Federația să scape, mai întâi, de datorii, dați buget suficient pentru materiale și echipament, finanțați cantonamente permanente pentru juniori, ca la canotaj, pentru că de jos vin valorile, doar dacă au condiții. E bine că implicați și Cultura, dar să nu transformați Turul României în circ – rutierii vor odihnă, după 170 sau 200 de kilometri de pedalat.

”Apoi îmi doresc o asumare şi o mai bună conştientizare din partea federaţiilor a situaţiei în care se află sportul românesc. Şi nişte decizii radicale, pe care trebuie să şi le asume şi ei în interiorul federaţiilor. Aş spune o stricteţe mai mare a cheltuirii banului, o eficientizare, iar banii să ajungă la sportivi. Mi-aş dori însă o promovare mai bună a sportului din partea mass-media şi o mai mare implicare a mediului de afaceri”. Banii să ajungă la sportivi, așa susțineți – dar nu cumva Ministerul trebuie să controleze, că el este principalul finanțator? Domnule ministru, vorbiți frumos, gândiți bine, dar de la dorință la putință, drumul este extrem de anevoios. În privința unei mai bune promovări a sportului, spun că nici federațiile nu-și doresc asta, nici măcar dumneavoastră nu primiți ziariștii așa ușor și de la orice publicație!

Ionel Pană

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*