Handbalul românesc este pe tobogan!

Și vorbim de cel masculin, în primul rând, dar și de cel feminin, care nu mai contează nici el prea mult în Europa și în lume, chiar dacă mai are prezențe la unele competiții de anvergură. De fiecare dată când ratăm vreun turneu final, federalii vorbesc de un nou program de relansare a handbalului, de o altă strategie, pe termen lung, care să ne scoată din acest marasm în care am intrat. Și chemăm chiar și selecționeri străini, bine plătiți, care să ne spună cum se joacă handbal.

Dar lucrurile sunt așa de simple, încât orice antrenor din România, și vorbesc de cei de la juniori, în primul rând, știe că saltul valoric la seniori și senioare se face dacă ai grijă de baza piramidei; dacă le oferi copiilor și juniorilor cadrul corect de pregătire și stimulare prin competiții corect organizate; dacă arbitrii de la acest nivel sunt fair-play, ba chiar le mai și explică de ce anumite decizii; dacă nu se mai cer bani de la părinți, aceștia din urmă transformându-se în antrenori, psihologi sau strategi. Nu putem aduce sărăcia noastră să stea la masă cu performanța, nu se vor înțelege niciodată.

Și aduc în discuție situația antrenorilor români din două motive – în primul rând, toate cursurile de perfecționare organizate în țară sunt total desconsiderate, prezența este aleatorie, examenele de la finalul cursului sunt omise și toată lumea își primește certificatul de absolvire, fiindu-i necesar la continuarea activității în liga care antrenează. Nimeni nu învață nimic, nu sunt acumulări și, firesc, nici handbalul nostru nu beneficiază de alte coordonate, mai noi și mai moderne. În al doilea rând, însăși federația de specialitate nu ține cont de părerile vreunui profesor-antrenor, în probleme tehnice, iar întâlnirile în comisiile tehnico-metodice făcându-se degeaba. Deciziile finale sunt în pixul membrilor Consiliului de Administrație, unul măcinat doar de interese personale.

Așadar, nu avem un mediu propice de discuții, de schimburi de idei și propuneri antrenori, nu există respect față de cuvântul fiecăruia, pentru că cei care conduc Federația acționează numai după poziții de forță – Comisia de Competiții face programări anapoda, care contravin, uneori, intereselor echipelor, fie de juniori și junioare, fie de seniori; Comisia de Arbitri nu vede cu ochi buni criticile antrenorilor, față de cuplurile de judecători; Comisiile de Disciplină, de Apel sau de Memorii judecă diferite spețe, fără să-și facă documentarea necesară, iar nemulțumirile petenților curg pe bandă rulantă.

Iată, în mare, contextul în care a ajuns handbalul românesc, unul în care drumurile nu mai duc nicăieri, iar luminița izbăvirii nu se arată din nicio direcție. Și uite-așa, necalificarea selecționatei masculine la Campionatul European din 2022 vine ca un gest normal, pentru că oricât de ușoară a fost această campanie de calificare – mă refer la faptul că organizatorii au mărit numărul de participante de la 16 la 24 de selecționate, noi am rătăcit drumul, fiind umiliți chiar și de naționala Kosovo, stat pe care noi nu-l recunoaștem ca făcând parte din Europa. Ultima ”ispravă”, cea din ziua Sfântă a Învierii Lui Iisus Christos, a fost tot o înfrângere, scor 19 – 23 în fața Muntenegrului, insucces care ne-a luat orice speranță de calificare.
Suntem într-o situație periculoasă, ne-am cam obișnuit cu ratările, la masculin, iar tricolorele aproape că sunt pe același palier cu băieții – au pierdut și ele biletele pentru Olimpiada de la Tokyo, din această vară, dar au câștigat play-off-ul Campionatului Mondial, din acest an, scor 68-42 cu Macedonia de Nord. ”Nu mai avem pretenții la medalie, bine că încă mai suntem acolo, printre celelalte valori”, ne spunea un suporter al handbalului românesc.

P.S. Sunt zvonuri că spaniolul Xavi Pasqual ar lăsa Barcelona, pentru un nou stagiu în România, de data aceasta la Dinamo, dar și la naționala de seniori, unde a mai fost. Dacă despre politica clubului din Ștefan cel Mare sunt răspunzători oficialii lui Dinamo, revenirea lui Pasqual la selecționata masculină ar fi un nou dezastru, așa cum s-a întâmplat cu ceva ani în urmă – astea sunt doar experimente, pe bani mulți, care nu ne-ajută cu nimic!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*