Hram și mare sărbătoare! ÎPS Ioan, mitropolitul Banatului, așteptat la Lugoj de Sfânta Maria

Pandemia a dat peste cap obiceiurile lugojenilor, în privința marilor sărbători ale municipiului. Cea mai mare este în 15 august, când se serbează hramul Bisericii Ortodoxe ”Adormirea Maicii Domnului”.




Evenimentul va fi marcat cu începere de la ora 9, când se așteaptă sosirea Înalt Prea Sfințitului Ioan, mitropolitul Banatului, după care va fi oficiată Sfânta Liturghie, iar la ora 11-11.30, va fi înconjurat lăcașul de cult, de către preoți și credincioși, care vor avea în frunte delegația Corporației Meseriașilor cu steagul breslelor lugojene.

Programul trebuia continuat în după – amiaza aceleași zile, de la orele 18, cu deschiderea ”Rugii Lugojene”, de către Prea Onoratul Ionuț Furdean, protopopul Lugojului și o tânără dansatoare din Ansamblul ”Lugojana”, după care urma spectacolul folcloric, însă la fel ca anul trecut, din cauza pandemiei, nici de această dată, acest lucru nu va fi organizat.

Obicei străvechi

Tradiția rugii se pierde în timp, dar aproape 50 de ani regimul comunist a anulat manifestarea. Obiceiul a fost reluat în 1993, când Ruga lugojeană, fondată de agricultorii şi meşteşugarii oraşului, şi-a reintrat în drepturi. În fruntea meseriaşilor este purtat cu cinste un steag, numit steagul breslelor lugojene. Povestea acestui drapel ne-o povesteşte preşedintele Corporaţiei Meseriaşilor din Lugoj, organizaţie care se conduce şi acum după Statutele originale, din 1884. Vasile Belinţan, preşedintele Corporaţiei Meseriaşilor din Lugoj, spune că originea acestei manifestări porneşte de la întâlnirile meseriaşilor respectaţi în breaslă cu paorii din Buchin, cei care au stat la baza înfiinţării Rugii Lugojene originale. Ruga era la început o manifestare religioasă, dedicată strict hramului Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”.

Ea a fost adusă de la sat la oraş de către paorii din cartierul Buchini, care erau şi amfitrioni ai Rugii. Întânirile lor cu reprezentanţii bres­lelor aveau, aşadar, şi un caracter organizatoric. ”Organizarea Rugii era hotărâtă în bună măsură la Birtul Meseriaşilor, de pe strada Ion Creangă, unde se aşezau împreună maistorii cei bătrâni şi agricultorii din Buchini – amfitrionii Rugii. Atât Ruga, cât şi steagul Rugii, aveau un naş, care era sponsorul manifestării, ales dintre cei mai înstăriţi, agricultori sau meşteşugari. La sediul Corporaţiei Meseriaşilor, păstrăm şi acum cu fală steagurile cele vechi ale Rugii, dar şi o eşarfă de mătase albastră, pe care sunt trecuţi cu litere aurii naşii Rugii din 1893. Aceştia sunt Lupu din Buchini şi soţia”, arată Vasile Belinţan.

Steagul, sfinţit în prezenţa venerabililor fondatori

Despre vechile steaguri ale bres­lelor, păstrate cu sfinţenie la Muzeul de Istorie și Etnografie ori la Corporaţia Meseriaşilor, am mai scris. Aceste steaguri, printre care se află şi impresionantul drapel al argăsitorilor, sunt deja obiecte de muzeu şi nu mai pot fi scoase afară, la lumina zilei, fără a suferi deteriorări majore. Aşa că, la trecerea în noul Mileniu, meseriaşii din oraş şi-au dorit un nou steag care să stea în fruntea tradiţionalei lor procesiuni de după slujba de Sfânta Maria Mare.

”La trecerea în noul Mileniu, în luna mai 1999, am sfinţit un tablou al Corporaţiei Meseriaşilor Lugoj din 1921, an în care breslele cojocarilor, tăbăcarilor, olarilor, fierarilor s-au reunit în Corporaţiunea Meseriaşilor din Lugoj, din care făceau parte meşteri români, maghiari, germani şi evrei. În luna decembrie, în cadrul unei ceremonii emoţionante, am sfinţit şi noul steag al breslelor”, mai spune Vasile Belinţan, preşedintele singurei asociaţii a breslelor care mai funcţionează în ţară, la ora actuală.

Steagul a fost sfinţit după vechile tradiţii de către părintele Gheorghe Cristescu, care era încadrat de venerabilii membri fondatori – croitorul regal Petru Siniteanu, sculptorul în piatră Petru Socaci, maestrul mozaicar Francisc Belinţan şi Ioan Luminosu, elctrician auto.

Monede de argint şi pictură pe piele de căprioară

Noul steag al breslelor cu care se defilează astăzi îi reprezintă pe toţi meseriaşii Lugojului.

El a fost conceput după toate canoanele de către regretatul pictor şi ceramist Gheorghe Vuia, care a beneficiat de sprijinul şi consilierea reputatului bizantinolog şi istoric al ortodoxismului, părintele profesor doctor Vasile Muntean. Stema şi sigla au fost realizate de către Gheorghe Vuia, împreună cu artiştii plastici Ladislau şi Pavel Pokker.

Pe steag, emblema Corporaţiei (cu semnele distinctive T-ul, echerul şi roata) a fost pictată pe piele de căprioară şi poartă, într-un colţ, semnătura: Gh. Vuia.

În pânza steagului, după tradiţie, au fost cusuţi trei bănuţi de argint aducători de noroc şi prosperitate. Ei poartă efigiile suveranilor României – Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai Întâiul şi sunt bani autentici de epocă, donaţi, de bijutierul Nelu Munteanu.

Suliţa steagului, realizată din lemn de tei, precum şi vârful acesteia, sunt opera lui Ladislau Darvaşi, alt renumit meseriaş al urbei trecut în eternitate. Placarea cu foiţă de aur a revenit maestrului Ladislau Pokker, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România. În fine, pânza de mătase a noului steag al breslelor a fost donaţia unui alt membru al corporaţiei, Adrian Avramescu.

Franjurile au fost realizate de Tibi Velcsoff, cuiele speciale au fost puse la dispoziţie de Iosif Schlier, iar suportul de lemn a fost realizat artistic de Puiu Ionescu. Putem spune aşadar, fără teama de a greşi, că steagul breslaşilor este o creaţie colectivă, care simbolizează munca temeinică şi de bună calitate, o tradiţie care la Lugoj datează de sute de ani.

Articolul Hram și mare sărbătoare! ÎPS Ioan, mitropolitul Banatului, așteptat la Lugoj de Sfânta Maria apare prima dată în Redeșteptarea.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*