Imunitate la promisiuni

Nicoleta Dumitrescu

Deși pandemia – cu toţi coronavirușii ei – este, în continuare, cea mai mare problemă pentru România, ceva care apare și dispare o dată la patru ani va reuși să schimbe total atmosfera. Este vorba despre campania electorală, luna de dinainte de chemarea electoratului la urne, pe care candidaţii și echipele lor de campanie o vor transforma în luna abundenţei, a posibilului care va lua loc imposibilului, a soluţiilor la tot și la toate.

În condiţiile în care se știe că populaţia s-a săturat de politicieni, e de văzut, în această lună de campanie, care va fi și strategia pe care o vor aborda candidaţii. După cele două luni de stare de urgenţă pline de restricţii, inclusiv impunerea semnării declaraţiei pe proprie răspundere cu scopul și ora drumurilor făcute pe lângă casă, bașca prelungirea stării de urgenţă din cauza numărului tot mai mare de îmbolnăviri cu covid, sloganul ”Totul va fi bine!” pare să fie din ce în ce mai îndepărtat. Prin urmare, sătui de promisiunile deșarte de peste ani, peste care s-au adăugat și cele șase luni de convieţuire forţată cu covizii, din acest an, este posibil ca electoratul să aibă o imunitate aparte la promisiuni.
Și asta deoarece o repetiţie a ceea ce sunt în stare să facă politicienii pe timp de pandemie deja au făcut-o, în condiţiile în care multe domenii considerate mai mult decât importante –
așa cum este și sistemul de învăţământ – deocamdată merg pe… scenarii, ce se va întâmpla după 14 septembrie în școlile din România fiind, de exemplu, o mare nebuloasă.
E adevărat, prima zi de școală a noului an de învăţământ pică tot în campanie electorală, iar mai mult ca sigur candidaţii care de pe acum se văd instalaţi pe funcţii vor spune că, dacă vor câștiga ei alegerile, după ce vor depune jurământul ca aleși locali vor avea grijă ca totul să fie bine! În ce fel va fi bine? Iată un posibil scenariu: toţi copiii vor avea tablete, în clasele spaţioase se va putea menţine distanţarea fizică, profesorii vor fi câţi trebuie ca să se desfășoare orele fără niciun fel de problemă în ceea ce privește predarea materiilor și vor avea tot ceea ce le trebuie, clasele și laboratoarele vor avea dotări moderne. Și în mediul rural va fi așijderea, adică la fel ca la oraș, nu vor mai exista clase care să aibă bănci vechi, de-acum 30 de ani, apa va curge la robinetul de la baie pentru că, da, nicio toaletă nu va mai fi în curte!!! Mai mult decât atât, totul va fi atât de bine încât vor exista măști de protecţie a feţei, zilnic, până va trece pârdalnica de pandmie, și pentru elevi, dar și pentru profesori! Ba, plecând de la zicala ”Ai carte, ai parte!”, care nu prea se potrivește realităţii din România de astăzi, candidaţii vor veni și cu bonusuri, la alegere: străzi asfaltate, bani la buget pentru finalizarea investiţiilor neterminate, fluidizarea traficului pe marile bulevarde ale orașelor mari, locuinţe sociale, străzi curate etc, etc. Toate, cu o condiţie, firește: să fie votat cine trebuie!
Dar cine sunt cei care trebuie votaţi? Cei mai buni dintre cei mai buni! Ca și în cazul scenariilor începerii noului an școlar, iată o posibilă alegere: cei care sunt corecţi, care nu vor funcţii care să-i îmbogăţească nici pe ei și nici pe alţii de lângă ei – persoane cunoscute, care sunt integri, care au trecut prin școala-școală, nu aceea a vieţii, care nu s-au atins niciodată de vreun leu câștigat necinstit, care n-au pus niciodată o vorbă bună pentru nimeni ca să ocupe un post din vreo instituţie publică, nici din familie, nici din cercul de prieteni ori cunoscuţii-cunoscuţilor, care nu știu ce e aia minciuna, dusul cu vorba sau cu zăhărelul…Unde vor putea fi găsiţi astfel de candidaţi? Iată o posibilă certitudine: până pe 26 septembrie, toţi cei care îţi doresc să fie aleși locali pentru următorii patru ani, sunt în campanie electorală, iar a doua zi, pe 27 septembrie, numele lor va fi trecut în căsuţele de pe buletinul de vot.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*