Infractorii Lugojului de altădată! Evadări spectaculoase şi urmăriri cu furci şi topoare

O categorie aparte de răufăcători care terorizau Lugojul la începutul anilor 1800 erau cei evadaţi din închisorile judeţului. Aceştia erau mult mai cruzi şi mai neiertători, pentru că nu se mai puteau aştepta la clemenţă sau graţieri din partea autorităţilor. Pentru ei, evadarea însemna o luptă pe viaţă şi pe moarte cu urmăritorii, încheiată adesea cu pedeapsa capitală – care era ori ştreang, ori decapitare, ori tragere pe roată. De cealaltă parte, forţele de ordine erau la fel de dure, pentru că multe evadări se făceau după uciderea paznicilor. Interesantă este însă reacţia lugojenilor din acele vremuri, care nu se fereau să urmărească, cu furci şi topoare, bandiţii evadaţi. Cronica lui Ioan Boroş abundă în astfel de episoade sângeroase. Boroş pune în legătură înmulţirea nelegiuirilor cu declinul economiei unui Imperiu slăbit de războaiele contra lui Napoleon Bonaparte. Multe grozăvii erau făcute de deţinuţi În dreptul zilei de 19 septembrie 1800, Ioan Boroş, cronicarul Lugojului, notează: “în grădina judeţeană ce era după grădina minoriţilor la capătul str. Caransebeşului, doi robi cari lucrau la acea grădină, pe argatul judeţean care îi păzea l-au omorât în faţa soţiei lui. Soţia nu a putut striga după ajutor, pentru că captivii pe ea au legat-o [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*