INTERVIU cu antrenorul-jucător al Dunării Călărași, caștigătoarea Cupei României

Dunărea Călărași este echipa momentului în futsalul din România. Formația pregătită de fostul internațional Marian Șotârcă a cucerit duminică, 17 martie,  Cupa României, primul trofeu din istoria grupării de pe malurile Dunării, după ce a învins în finală CS United Galați, scor 2-1.

În drumul către marea finală, Dunărea trecuse, cu o zi înainte, de Autobergamo Deva, marea favorită a Final Four-ului din acest sezon, de care a dispus cu un incredibil 5-2, în timp ce United Galați a dispus de divizionara secundă CSM Târgu Mureș, scor 2-1.

Sala Polivalentă “Ion C. Neagu” din Călărași a fost plină la ora finalei dintre Dunărea și United „așa cum nu a mai fost vreodată”, a declarat Marian Șotârcă. Spectacolul a fost unul total, iar la final, oficialii, jucătorii și fanii echipei Dunărea Călărași s-au bucurat ca niște copii pentru o victorie istorică.

„Am muncit zi de zi”

Domnule Marian Șotârcă, visai la începutul sezonului la un asemenea moment?
– Vă spun cu toată sinceritatea că nu mă gândeam. În vară nu știam dacă vom mai continua, dacă vom mai exista! Până la urmă decizia de a continua s-a dovedit una inspirată, una care a fost, iată, răsplătită cu această bucurie unică. Au trecut câteva ore de la victoria din finala Cupei României și tot am impresia că visez, că nu e adevărat!

Care a fost secretul acestui succes?
– Nu știu dacă putem vorbi despre un secret, despre o rețetă magică! Nu e nici întâmplare, asta e clar. Imediat după ce am fost anunțați că vom continua am reușit să aducem câțiva jucători de valoare, care s-au alăturat celor care erau deja aici. Împreună am reușit să formăm un grup, o familie. Am muncit zi de zi, cu o înverșunare incredibilă, și am crescut permanent. Rezultatele reprezintă cea mai bună dovadă. Așadar, muncă, foarte multă muncă, pasiune, devotament, acestea sunt ingredientele succesului din Cupa României.

Când ați simțit totuși că puteți cuceri Cupa?
– La începutul sezonului ne-am propus să ne calificăm în Final Four. Era un obiectiv îndrăzneț. Apoi, după ce am intrat în careul de ași al competiției, mi-am zis că putem mai mult. Nu mi-am mai putut scoate asta din minte. Am realizat că dacă aducem Final Four-ul la Călărași șansele vor fi și mai mari, deși aici era riscant, în sensul că puteai rata din cauza presiunii.

Cât de mult a contat faptul că ați jucat acasă?
– Aportul publicului a fost unul extraordinar. Mă bucur pentru faptul că am reușit să aducem la Sala Polivalentă atâția oameni. La semifinala cu Deva au fost 1.000 de oameni, iar la finală 1.200! Nu am văzut niciodată atâția oameni în tribune la un meci al nostru. A fost extraordinar!

„Am fi bătut pe oricine”

Dacă nu ați fi câștigat?
– După calificarea în Final Four am avut ca obiectiv prezența în finală. Însă, înaintea turneului final, cei din conducerea clubului ne-au spus: „Și dacă nu ajungeți în finală, tot vom fi mândri de voi. Pentru noi veți rămâne aceeași echipă”. Această afirmație a luat presiunea de pe umerii echipei, a fost o motivație în plus, pentru că, sincer, mă temeam de presiune, de faptul că băieții vor greși în dorința de a da totul, de a obține totul.

Iar asta s-a văzut încă de la semifinala cu Autobergamo Deva!
– Exact! Cred că sâmbătă am fi bătut pe oricine, atât de bine a funcționat totul.

V-ați temut de ceva?
– De efortul depus în semifinala cu Autobergamo. A fost un meci care i-a stors pe jucători. Și pe mine, firește. În dimineața finalei toți eram afectați de efortul depus cu o seară înainte. De asta mi-a fost teamă, de faptul că băieții nu vor rezista. Dar s-au descurcat minunat, au fost senzaționali.

Antrenor-jucător sau doar antrenor?
– A doua variantă! Adică, doar antrenor. E greu să le faci pe amândouă, foarte greu. Presiunea e dublă, trebuie să gândești și pentru tine și pentru echipă, e infernal. Recunosc, m-a ajutat corpul, m-a ajutat viața sportivă pe care am dus-o mereu. Intenționez totuși ca la finalul sezonului să mă retrag, să mă ocup doar de antrenorat. Voi avea în curând 39 de ani!

Ce v-a determinat să continuați și ca jucător?
– E greu să renunți după atâția ani ca jucător, e foarte greu, dar vine o zi în care trebuie să spui „stop”! Și mai e ceva! Simt presiunea jucătorilor tineri, care vin din spate!

Vicecampion și finalist cu United Galați

Cine are meritul principal pentru această performanță?
– În vară, când nu se mai vorbea aproape nici măcar despre supraviețuire, au fost câțiva oameni care au crezut în noi, care ne-au întins o mână de ajutor. Printre acești a fost Viorel Ivanciu, viceprimarul orașului Călărași, dânsul e unul dintre aceia. Apoi, grupul de jucători, oameni de mare valoare, publicul din oraș.

Ce ai simțit la finalul meciului cu United?
– E greu de explicat. E primul meu trofeu ca antrenor. Ca jucător, ultimul trofeu a fost cel cucerit cu Deva, în urmă cu un deceniu. Am însă și ca jucător al echipei United Galați un titlu de vicecampion al României și o finală de Cupă disputată.


ARTICOL DE ADI DOBRE

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*