INTERVIU | George Florescu, despre revenirea sa: „Trăim un moment unic aici. Iubesc «U» pentru că m-a format. M-am întors acasă”

foto: libertatea.ro

Ajuns la 33 de ani, George Florescu a ales să revină acasă, la „U” Cluj, deși fotbalul mare încă îi mai trăgea cu ochiul. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru CjSport, mijlocașul a explicat motivele alegerii sale, noile sale visuri, dar a privit și în trecutul său „studențesc”.

Florescu a strâns 30 de partide pentru Omonia Nicosia în sezonul trecut, ultima echipă la care a fost legitimat. Deși a făcut un nou sezon reușit, „Geo Flores” s-a hotărât să-și încheie odiseea prin lumea fotbalistică. În 2004, tânărul fotbalist părăsea Clujul natal și poposea, pe rând, în Moldova, Rusia, Danemarca, din nou Rusia, Ucraina, un scurt popas în România, iarăși Rusia, încă o dată România, Azerbaijan și Cipru. Ne cerem scuze pentru această înșiruire amețitoare, dar au fost 13 ani de peregrinări pe drumurile fotbalului, rezumați într-o singură frază. Mulțumit de ce a realizat la cluburile sale și cu cele zece selecții la națională, George Florescu s-a întors acasă împlinit și cu un tonus optimist. Și se alătură grupului tot mai mare de foști „U”-iști care au ales să semneze un contract cu inima. Au ales să se implice.

 Prima întrebare e cea clasică, dar necesară. Ce te-a determinat să revii la „U”, după 13 ani?

Într-un final trebuia să mă întorc și acum a venit momentul, din mai multe motive. Vreau să-mi închei cariera aici, am trei copii și de 13 ani sunt tot plecat. Apoi, chiar cred sincer în proiectul nostru. Sunt convins că împreună vom putea readuce Universitatea în prima ligă. Nivelul fotbalului românesc a scăzut destul de mult, putem să avansăm prin ierarhii. Apoi, cu puțin sprijin din partea unor persoane potente financiar vom avea capacitatea să revenim în prim-planul fotbalului românesc. Până atunci ne concentrăm pe obiectivele mai mici. Promovarea în liga secundă, iar din anul următor trebuie să fim mult mai puternici și să atacăm intrarea în Liga 1. Trăim un moment unic la „U” și vreau să ajut cu tot ce pot până când voi simți că e cazul să pun ghetele în cui.

Echipa e condusă acum de glorii ale Universității, figuri familiare pentru tine și pentru orice suporter. Dintre aceștia, cine au fost oamenii cu care ai discutat cel mai mult înainte să faci acest pas?

Un cuvânt greu de spus l-a avut domnul Mircea Cojocaru. Am o încredere totală în dânsul. M-a format ca om, ca fotbalist și m-a influențat acum în decizia mea de a reveni. Totodată, prezența foștilor mei colegi, Goga și Abrudan, cei cu care am crescut la juniori, a contat mult. Noi de atunci am ținut mereu legătura în timp și am rămas foarte apropiați. Important a fost și aportul lui Radu Constantea, președintele clubului, tot un prieten vechi. Împreună cu Neluțu Sabău și Cristi Pojar simțim toți la fel, avem același ideal la „U” și toți contăm în acest drum.

Abrudan, Florescu, Cociș, Goga. Răzvan Cociș e marele absent. E piesa care lipsește pentru a reface osatura echipei de juniori care câștiga campionatul României în 2002, cu Mircea Cojocaru pe bancă. Nu-l convingeți și pe el?

Este decizia lui Răzvan (n.r.-Cociș) și nu pot să o comentez. Ne-ar fi plăcut să ni se alăture, e un jucător senzațional și încă mai poate juca, dar nu e cazul să vorbesc eu în numele său.

Cariera ta a fost o veritabilă aventură. Ai jucat în cinci țări. În toată această perioada, ai mai avut vreo ofertă de la „U”?

Aș fi făcut mai devreme acest pas, dar important e că l-am făcut acum. Am mai fost contactat în 2010, în perioada domnului Walter. Se construia atunci o echipă, dar eu aveam un contract foarte bun cu Alania, iar în Rusia situația financiară era cu mult peste tot ce putea să ofere fotbalul românesc.

Ce s-a întâmplat la Omonia Nicosia, ultima ta echipă?

S-a schimbat antrenorul și conducerea, suporterii au fost nemulțumiți de rezultate și, astfel, noul tehnician a renunțat la 15 jucători. Primii au fost cei aflați la final de contract, cum a fost și cazul meu. Am jucat destul de bine la Nicosia. Am avut discuții cu echipe din Cipru, Grecia sau Ucraina, dar pe termen lung cea mai bună ofertă a venit de la Universitatea. Sufletește. A contat faptul că mă întorc acasă după multă vreme. Voi fi alături de familie, de prieteni, iar părinții mă pot urmări acum din tribune, ca pe vremuri, dar alături de copiii mei.

Dacă spui că revenirea ta e una pur sufletească, îți adresez o întrebare sentimentală: de ce iubești „U” și ce înseamnă pentru tine?

Iubesc „U” pentru că mi-a deschis drumul spre fotbal și spre o carieră frumoasă. Mereu m-am gândit că primii pași m-au ajutat să ajung în punctul acesta. Orice maraton începe cu primul pas, nu? Metaforic vorbind. Am un respect deosebit pentru antrenorii care m-au format. Ok, condițiile nu au fost bune, dar așa erau vremurile. Mergeam în galerie când eram copil. Tata e „U”-ist. Toți prietenii mei de la blocul în care am crescut sunt „U”-iști. Sunt acasă.

Tinerii de astăzi ai Universității pot călca pe urmele voastre, ale veteranilor? Așa cum și voi ați crescut plecând din ligile inferioare, la începutul anilor 2000.

Tinerii de acum au de învățat, iar noi trebuie să fim mult mai responsabili, să fim niște modele. Seriozitatea pe care au avut-o toți jucătorii experimentați care s-au întors trebuie să îi ghideze în viață.

10

cluburi are Florescu în CV-ul său: „U” Cluj, Sheriff Tiraspol, Torpedo Moscova, Midtjylland, Alania, Arsenal Kiev, Astra Giurgiu (în două perioade), Dinamo Moscova, Gabala, Omonia

 

 

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*