Ion Bădescu, degetul pe rană în înot. ”Și la Naționalul de copii au fost sute la start dar la seniori nu mai ajungi să strângi de-o finală pe țară. Și-atunci unde dispar!? Ghidul metodic trebuie reactualizat, nu faci până le cresc copiilor solzii, căci așa rămân cumplit de puțini la seniori”

Recent s-a încheiat ediția din acest an a Campionatului Național de poliatlon pentru copii de 10-11 ani, derulat 3 zile sub egida Federației Române de Natație și Pentatlon Modern în bazinul olimpic de 50 de metri și 8 culoare din Bacău, iar invariabil după asemenea întreceri reflexul șablon în general acceptat și convenit se limitează într-un mod eronat strict la raportarea în funcție de timpi, clasări și medalii, ceea ce n-ar trebui să constituie repere la vârstele în speță, deget pe rană pus de pe marginea bazinului de înot de conducătorul secției de profil la Clubul Sportiv Școlar numărul 1 Timișoara, profesorul Ion Bădescu, dascăl din vechile valuri.

”Campionatul Național de poliatlon pentru copii de 10-11 ani oferă un bun prilej pentru a ne îngriji ca ei să știe să concureze în toate procedeele, acest aspect îl urmărim. Pentru aceste vârste, am tot insistat în catedră să ne descotorosim de obiceiul de a căuta să venim cu rezultate imediate, dar apoi copiii în schimb să dispară din circuitul competițional, pe fondul forțării premature, ceea ce duce ulterior la ieșirea lor vremelnică din cadru. S-a întâmplat adesea la nivel național, și de aceea am tot pledat în timp că important la această vârstă este felul cum înoată, și mai puțin cât de repede o face și locul în clasament. Au apărut în acești ani foarte multe grupări private, pentru care un mod de a-și face imagine și de a apărea cât mai rapid în prim-plan ține de rezultatele imediate, motiv pentru care copiii respectivi sunt instruiți să înoate mult și tare, însă din păcate ajung să nu mai apară mai târziu la tineret, la seniori, pur și simplu dispar…”

Bădescu a atras atenția că oricum copiii au ajuns să fie suprasolicitați de timpuriu prin prisma evantaiului activităților cotidiene, și mai mereu pe fugă pentru a le bifa, așa încât numai antrenamente cu volum și intensitate inadecvate vârstei nu le-ar mai trebui. ”Chiar sistemul de învățământ cam oprește timpul prelungit de pregătire în bazin, pentru că la ora actuală s-a aglomerat programul copiilor, ba cu after school, ba cu alte activități, ori la vârsta lor mai au nevoie de timp și pentru joacă și refacere, ceea ce este esențial. Îi vezi că pleacă într-o urgență la școală, fuga la următoarea activitate, și tot așa, mereu în grabă. Și-atunci nici antrenorii nu știu cum se mai descurcă, dar mă gândesc că în selecția lor se mai orientează și în funcție de anumite aspecte, de exemplu spre cei care nu se ambalează într-atât de mult cu teme, căci altfel…”

Ion Bădescu a semnalat că ”la nivel național nu mai există de fapt un ghid metodic reactualizat, a existat cred până în 2013, în trecut a fost Cartea Federației Române de Natație, și sunt volume orientative, de exemplu ca la 10 ani să nu depășești mai mult de 3 kilometri pe antrenament. Erau niște jaloane și nu făcea fiecare cât putea, până le creșteau copiilor solzii, căci ajung să alunece spre depresii, sau cel puțin se plictisesc la un moment dat de bazin, dar acum unii parcă nu mai știu altceva, doar dă-i înainte și înapoi, cu mâna pe cronometru”.

”Ei sunt mulți la aceste vârste dar rămân cumplit de puțini! Căci atunci când faci două ore și jumătate, plăcerea poate ține o lună, un an, dar nu la nesfârșit. Și la Bacău au fost de exemplu sute de copii la 10-11 ani, fete și băieți, dar ajungi ca la seniori să nu mai ai concurenți de-o finală, completezi cu grupe inferioare de vârstă, și există destule situații. La care inevitabil te întrebi, atunci unde dispar!?! După copii urmează cadeții, la 12-14 ani, juniorii de 14-16 și tineretul a fost introdus ca o o șansă în plus, o categorie delimitată la 16-17 ani, după care fetele intră la seniorat deja de la 17 ani iar băieții de la 18. Și pierderile masive sunt deja până la aceste vârste, nu pe parcursul senioratului. A fost și la Bacău record național, dar afli că volumul de antrenament e și de 10 kilometri pe zi, în două antrenamente, ceea ce este o anomalie la copii, altfel trebuie procedat ca strategie în timp. Mă uit la modul cum înoată, pe când viziunea unora este ca în primul rând să câștige, vin părinți care-i îndeamnă de la spate pe antrenori spre volum, intensitate, viteză, astfel încât să câștige cât mai repede, și își și mai descarcă de pe internet metode de la americani, nemți, care mai de care, dar sunt pentru a-și vinde și ei cât mai bine marfa, cu diverse aparaturi, pe care le aplică pe proprii copii, fără discernământ…”, a mai punctat profesorul Bădescu.

Pe firul explicației, ”în România, copiii încep înotul la 6, 7, 8 ani, și au 2-3 ani pentru învățare și perfecționare, iar noi în perioada asta trebuie să-i învățăm să înoate eficient, prin care poate să ajungă să realizeze o viteză bună cu un efort cât mai mic. Obiectivul numărul 2 tot la această vârstă este unul foarte important, să facem rodajul, iar foarte mulți antrenori scapă elementul cardiovascular, pe scurt, care determină aportul de oxigen esențial pentru mușchi, dezvoltatorii de energie, acolo având loc transformările biochimice ce dau energie. Dacă nu, apare acidul lactic, oboseala, uzura… La vârsta asta, copilul este docil și face ușor volume, pe regim aerob ca să dezvoltăm elementul cardiovascular, iar având acestea bine formate la o vârstă mică, apoi putem induce progresiv mai mari intensități spre cadeți, juniori, tineret, seniori”.

”Ori toate aceste aspecte de metodică erau foarte bine delimitate, determinând când începi cu antrenamentele de mai mare intensitate. Pe care nu le poți face cu un copil, care nici nu are capacitatea de mobilizare. Însă dacă sunt pașii metodici buni, obiectivi, atunci el progresează, dar dacă este forțat și îl mai bagi și în sala de forță, iar pe deasupra mai folosești și metode cu susținătoare de efort în exces, atunci se degradează, el cade. Sunt cei care câștigă rapid în viteză la asemenea vârste dar este o imagine falsă. Iar în momentul când copilul vine la 10-11 ani și rade tot, tare, apare și fenomenul ca după unul-doi ani să cadă de pe primele locuri, căci apar poate copii mai înalți sau care înoată mai bine, și atunci apare și consumul său interior, psihic dar și fizic, și așa se pot pierde copiii pentru înotul competițional. Trebuie dată importanța cuvenită pregătirii aerobe”, a mai spus Ion Bădescu, subliniind în continuare că ”eu unul nici nu mă uit pe clasamentele la copii, nu m-am uitat după Bacău, dar m-am uitat în schimb în timpul probelor cum înoată, cât de eficient o fac, iar dacă tehnica e bună, mi-am făcut misiunea. Să zic că au fost 130 la startul unei probe, și au venit pe locul 27-28, la o parte din copii, ceea ce este foarte bine, undeva în prima treime, chiar pătrime, iar abia de-aici țintim mai departe spre a crește volumul, intensitatea, implicit viteza de înot”.

”Dau un exemplu concret, cu Maia Răsădean la prima probă, în care s-a pierdut un pic și a ratat startul la 50 de metri liber, terminând în 34 și ceva, însă apoi, în ștafetă, a înotat tot pe 50 liber în 31:9. Dacă se făcea un prea mare caz sau mai știu eu ce, n-aveam decât de pierdut, dar ea a înțeles ce-a greșit la individual și s-a corectat în bine, două secunde și jumătate pe 50 e o diferență enormă. E un exemplu, căci nu le este ușor, e tribuna plină, plin de copii și în jurul tău, înveți…”, a mai remarcat antrenorul de la CSȘ1 Timișoara.

”Important este ca ei să înoate eficient la această vârstă, să dobândească un cardiovascular bun și un psihic de concurs, gen ai pierdut, continuă, să evoluezi mai bine data viitoare. Iar dacă observi că ai progresat pe aceste linii, atunci ești mulțumit, și de aceea nici n-am mai dat directive în catedră la Campionatul Național de copii, unde urmărim altceva. De exemplu colegul meu Tiberiu Șucan are 2 copii care au progresat bine, n-au fost campioni la 10-11 ani dar la 16, Rareș Tănăsie fiind component al lotului național pentru concursul Țărilor Central Europene, este prima competiție internațională oficială, și e de bază în lotul României, iar foarte aproape de el a fost Gabriel Icobescu”.

Bădescu a mai subliniat că ”rolul nostru este de formare și promovare, iar de la noi s-a lansat de exemplu și Radu Vaipan. L-am crescut frumos și el încă se mai pregătește de fapt cu noi, cantonamentele efectuându-le cu cei de la Drobeta Turnu Severin, unde antrenor îi este fratele meu Daniel Bădescu. A devenit vicecampion balcanic cu barem pentru Euro, a concurat la Helsinki la Campionatul European de juniori, unde a făcut o greșeală mică, iar aici se vede lipsa de experiență, care se dobândește”.

”Un exemplu de urmat este Daniel Martin, din Bacău, care a reușit tocmai pentru că i s-a aplicat din start metodica adecvată, tatăl său a știut exact ce era de făcut încă de la bun început, antrenorul său la fel. Și este foarte important acest aspect, pentru că în primul rând trebuie să facem educație cu părinții, și nu cu copiii…” a mai exemplificat Bădescu.

CSȘ1 Timișoara a aliniat 11 copii la ”Naționalul” de Poliatlon de pe Bistrița, sub îndrumarea antrenorilor Ioan Bădescu, Ildiko Toth și Tiberiu Șucan, iar tema aplicării metodicii de formare și promovare a copiilor n-a putut să nu atingă măcar puțin spinoasa problemă a inadecvatei finanțări insuficiente a sportului școlar românesc, conducătorul secției de profil la gruparea de pe Bega semnalând realitățile cu care se confruntă cluburile acestei structuri, ”ne-a putut asigura 40 de lei de masă și 40 de cazare pe zi dar acolo, cu toate reducerile și negocierile nu mai puteai scăpa sub 120. Banii de la Minister se pare că sunt din ce în ce mai puțini pentru sport, nu mai prea există de cantonament, după ce primeam simbolic 20 de lei pe zi pentru masă, ori cât poți acoperi în ziua de azi cu această sumă pentru aportul alimentar al unui copil în creștere care face sport?”

Pomenind totuși puțin și despre participarea în sine, la modul general, ”ce-am văzut cu acest prilej la copiii noștri, fără excepție progrese bune, între două și zece secunde au progresat ca timpi, repet, fără să apară fenomenul de volum și intensități foarte mari”. Strict prin glasul sec al cifrelor, așadar deloc elocvent în acest caz și context, participarea ar fi putut fi eronat înfățișată la modul simplificat și trunchiat prin omiterea factorilor esențiali în raport cu vârsta participanților, mai sus expuși explicativ ca repere definitorii și decisive în perspectivă, și ar fi sunat cam așa: CSȘ 1 Timișoara a acumulat 1.120 de puncte în ierarhia generală pe echipe a fetelor de 11 ani, clasarea pe locul 12 fiind identică și în probele de ștafetă ale grupei de vârstă feminine, respectiv 651 de puncte la băieții de 10 ani, pe locul 18 pe țară.

 

 

The post Ion Bădescu, degetul pe rană în înot. ”Și la Naționalul de copii au fost sute la start dar la seniori nu mai ajungi să strângi de-o finală pe țară. Și-atunci unde dispar!? Ghidul metodic trebuie reactualizat, nu faci până le cresc copiilor solzii, căci așa rămân cumplit de puțini la seniori” appeared first on sporttim.ro.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*