Jucăm pentru Mondial, însă nu știm de ce n-am ajuns la JO!

Este pentru a nu știu câta oară când văd cum Federația de Handbal pune batista pe țambal, cum se spune, și mușamalizează eșecurile naționalelor de fete și de băieți. Senioarele au dat-o-n bară, cu Burcea pe banca tehnică, la Europeanul din decembrie, 2020, ocupând locul 12, iar anul acesta au ratat calificarea la Olimpiada din Japonia, de data aceasta cu Adi Vasile pe post de antrenor.

Aș fi vrut o analiză tehnică pertinentă a celor două evenimente, să vină doctorii(la propriu!) în sport, care mișună prin Federație și conduc handbalul feminin, și să spună ce n-a mers, de ce n-a mers, care au fost greșelile în pregătire, ce-ar trebui schimbat și tot așa.

Aș fi vrut să-l ascult și pe antrenorul federal de la masculin (tricolorii au luat bătaie și de la Kosovo și aproape că au ratat calificarea la Europeanul din 2022), să comenteze ce a observat el la seniorii lui Fortuneanu, să facă o expunere a lucrurilor bune și rele din antrenamentele pe carea le-a văzut, să emită păreri și căi de redresare, fie ele și elucubrante, să înțelegem și noi rolul fiecărui antrenor federal și de ce merge el în toate deplasările echipelor.

Și când vorbesc de analize pertinente, nu mă gândesc, neapărat, la schimbări pe banca tehnică, poate nu se impun, ci vreau să aflu și eu, ca orice iubitor de handbal, în ce mediu tehnic se află acest sport în România. Nu s-a făcut nicio analiză, nu s-a spus prea răspicat de ce a rămas Vasile și de ce a fost schimbat Burcea. Nu l-am auzit pe Fortuneanu punându-și cenușă în cap și nici comentând despre starea handbalului românesc juvenil – și mergem la competiții în virtutea inerției, pentru că Ministerul Sportului dă bani Federației, fără să-i ceară performanțe, iar acești bani trebuie cheltuiți, de oportuniștii federali.
Aflăm că lotul de senioare a pornit la un nou drum, dorind să se califice la următoarea ediție a Campionatului Mondial, din decembrie, 2021. Și adversarul din play-off se numește Macedonia de Nord, cu care vom juca într-o dublă manșă, pe 16 aprilie la București și pe 21 aprilie la Skopje. Probabil că ne vom califica, pentru că adversarul nu a ajuns, încă, la talia noastră (oare?), dar întreb până unde vom merge la acest Mondial, care se va desfășura în Spania? S-a schimbat ceva în echipă, am îmbunătățit cu ceva mentalitatea fetelor, am implementat o nouă strategie de antrenamente, una care să dea roade mai bune, sau ne vom întoarce acasă mai devreme, ca de obicei, dezamăgiți și cu multe semne de întrebare?

Nu știm nimic din ce a pregătit Vasile, iar situația este un pic încordată, pentru că se joacă și în Europa competițiile cele mai puternice, mă gândesc la Champions League și EHF European League, iar handbalistele române de la CSM București și Minaur Baia Mare, sunt angajate mental și fizic mai mult pentru disputele la cluburile lor, decât cele ale naționalei de senioare. Așa că, orice rezultat este posibil, în disputa dintre selecționatele feminine ale Macedoniei de Nord și României.

Prin urmare, jucăm pentru calificarea la Mondialul din Spania, fără să fi aflat de ce ne-am făcut de râs la Campionatul European și, mai ales, de ce nu ne-am calificat la Olimpiada japoneză…

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*