La Galeria de Artă Ploieşti- cunoscutul pictor Florin Şuţu dezvăluie publicului cartea sa de identitate artistică

 

Luiza Rădulescu Pintilie

Departe de  pretenţia de a  spune o noutate,  nimeni dintre noi nu are o identitate primită ca un dat exterior şi pentru totdeauna, ci se  construieşte ,  se modelează , se şlefuieşte, se adânceşte şi se înalţă, ori dimpotrivă, capătă asprimi şi trece pe lângă vârfurile pe care ar putea să le atingă şi prin tot ceea ce facem, gândim, alegem, suntem, devenim în fiecare dintre momentele călătoriei noastre prin viaţă.  Pentru un artist, aşa cum atât de frumos, de profund şi de adevărat spune pictorul Florin Şuţu – ca o trimitere la expoziţia sa personală  deschisă în aceste zile la Galeria de Artă Ploieşti- această identitate nu se obţine la Biroul pentru evidenţa populaţiei, ci se dobândeşte în faţa şevaletului. Intitulată chiar  „Carte de identitate” , expoziţia nu  a putut  pleca înspre public -din cauza rigorilor instituite în contextul pandemiei de coronavirus-  trecând pragul  oficialului vernisaj, dar a plecat  condusă „cu drag şi speranţă” cum  mărturiseşte  însuşi autorul , cu delicateţe şi eleganţă  cum îmi permit eu să adaug lângă acest blazon identitar  cunoscut şi recunoscut sub semnătura Florin Şuţu, ceea ce îmi  pare  că, de altfel,  se şi  potriveşte felului cumva mai altfel în care domnia sa îşi defineşte întâlnirile expoziţionale.Şi pentru că nu vreau să tulbur în niciun fel bucuria acestei întâlniri- cu toată uimirea descoperirii ori a redescoperirii pe care o merită orice privitor-  am să îmi iau îngăduinţa  doar a unei fugare surprinderi  a  lumilor pe care artistul le-a zugrăvit cu atâta har în lucrările  expuse, dând fiecăreia în parte o carte de identitate , dar şi aşezându-le pe toate sub  înalta autoritate a măiestriei sale. Cu o subtilă stăpânire  nu numai a culorilor, ci şi a  cuvintelor,  lângă tablourile de mai mari ori mai mici dimensiuni, înrămate ori, dimpotrivă, lăsându-li-se toată nemărginirea către care le pot duce înţelegerea, emoţia şi îmbrăţişările privirilor, denumirile lucrărilor sunt fericită parte a întregului : coregrafie pe cer,  psaltiri orânduite,  crâmpei de grădină, frumosul acrobat, fereastra chiliei, Grădina Ghetsimani,  şoapte, cărţi de rugăciune, grâu încolţit. Iar scriituri frumos aşezate pe albul- „marca Şuţu”- adaugă prin  caligrafia lor alte sensuri cărţii de identitate dezvăluite  publicului, ca o mărturisire, ca o aducere aminte, ca o clipă de smerenie, ca o speranţă : „Am stat lângă tine, Măslinul Domnului , desculţ şi cu inima însângerată” . Şisutu1 în faţa  ferestrei chiliei, mi s-a  părut pentru o clipă că însăşi toamna s-a oprit să se roage pentru vremuri mai bune. Până pe 30 septembrie, cartea de identitate   rămâne deschisă citirii cu ochii şi înţelegerii cu inima…

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*