Lacrimile lui Pintea au ajuns la rădăcina handbalului românesc!

Au trecut câteva ore de la victoria pe care naționala de handbal senioare a României a obținut-o în fața Muntenegrului, 28-25, în Turneul de calificare la Olimpiadă. Un succes, din păcate, la un scor insuficient de consistent, care să ne asigure biletele pentru Tokyo, ne-ar mai fi trebuit două goluri și am fi zburat spre Țara Soarelui Răsare.

Nu spun că am fi meritat din plin calificarea, dar nici Norvegia n-a strălucit, la fel cum nici Muntenegru, acestea fiind cele două adversare ale noastre. Eu pun acest eșec pe seama staff-ului tehnic, care nu s-a priceput deloc să alcătuiască o echipă competitivă, care n-a avut un discurs motivațional serios, care n-a știut să ia decizii curajoase în momentele cheie. Nu vreau să fac analiza meciului, am spus mai multe după partida contra Norvegiei (http://www.ilfovsport.ro/nationala-de-handbal-senioare-joaca-cu-mai-multe-mainimoarte/), dar întreb de ce singurul nostru inter dreapta, Laura Popa, n-a bifat și ea măcar două-trei atacuri? Și de ce Băcăoanu a jucat 10 minute, iar Ostase, pivotul care s-a impus la Europeanul din 2020, doar jumătate de minut? Ce povești i-a spus Vasile lui Laslo de a inebunit-o de cap, pentru că săraca fată nu s-a regăsit nici în atac, nici în apărare?

Mulțumim Cristina Neagu, pentru acest turneu, în care tu ai dus greul. Cât despre Crina Pintea, i s-a întâmplat ceea ce merita – sunt câțiva ani de când tot spun că această jucătoare este brutală și nu știe să-și dozeze forțele în teren. Și când stă în apărare, zici că este un luptător de sumo, care împinge, trage și pune la podea pe oricine îi intră în raza vizuală. Crina Pintea este o victimă a tuturor antrenorilor ei – niciun tehnician, fie din țară, fie de afară, n-a lucrat cu Pintea faza de apărare, nu i-a explicat tehnici mai subtile și mai soft, ca să zic așa, prin care să-și oprească adversarul. Este un pachet de mușchi și un munte de om greu de stăpânit, iar arbitrii știu asta și o urmăresc de fiecare dată.

În minutul 41 al partidei contra Muntenegrului, Pintea a primit direct cartonaș roșu, o descalificare de care nu aveam nevoie și care a atârnat ca o piatră de moară, de gâtul naționalei noastre. Crina Pintea și-a dat seama de asta și a izbucnit în lacrimi – poate cel mai bun lucru ce ni se putea întâmpla la acest turneu! Au fost lacrimi sincere, un plâns chiar sufocant, de care avea nevoie și Pintea, și handbalul românesc. Poate că de-acum înainte pivotul naționalei noastre va învăța să-și respecte mai mult adversarul, fără să-l mai bruscheze în toate felurile, până la urmă este un partener de joc. Repet, Pintea este o victimă, au lăudat-o toți, ca fiind pivotul cel mai bun , iar ea a lucrat mai mult la mușchi, ca să-și doboare omul din față. Dar jucătoarea noastră trebuie să se uite în Europa și să ia alte modele, după care să se inspire, handbalul este un sport, da, chiar unul de contact, până la urmă, dar nu de categoria celor din cușca MMA!

…Cu câteva zile în urmă, tricolorii seniori au luat bătaie de la Kosovo, iar acum senioarele au ratat calificarea la Olimpiadă. Este clar, modul de lucru al Federației nu este unul tocmai performant, iar cei care sunt acolo ar trebui să-și inainteze grabnic demisiile. Asta ar face niște oameni onorabili, care se gândesc la bine sportului din care fac parte, dar nu este cazul oficialilor din Federația Română de Handbal!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*