Nectarul învăţăturilor bune, între duhovnicie şi poezie

Luiza Rădulescu Pintilie

Prinse în legătura unei scoarţe albastre precum cerul senin, cele peste 200 de pagini ale volumului de poezie semnat de preot profesor inconom stavrofor Pârvu I.Gheorghe sunt – după cum însuşi domnia sa mărturiseşte -„o împletire a versului cu rugăciunea şi înţelepciunea unui om religios, trecut prin viaţă”. Prahovean de orgine, născut în mai 1938 în satul Valea Urloii al târgului Urlaţi, a continuat în slujire preoţească cele două ramuri ale familiei sale, mai ales pe cea a mamei, care a absolvit în 1929 Şcoala de cântăreţi bisericeşti, iar până la ultima clipire a ochilor a urmărit scriitura notelor psaltice, cântând ca la operă, după cum mândru a ţinut să ne spună distinsul preot, dovedindu-ne apoi că are, la rândul său, nu numai un duh al blândeţii vorbei, ci şi o muzicalitate care avem încredinţarea că în biserica Sfinţii Voievozi din Urlaţi unde slujeşte ajunge şi la inimile credincioşilor, şi la bolta sfinţilor. A scris primele versuri în decembrie 1954- pe când era elev în anul I la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş- şi iată că, la 65 de ani depărtare, le-a strâns, în ordine cronologică într-o carte ecou al sufletului său împodobit întru duhovnicie, şlefuit sub lumina cărţii şi pe drumul ştiinţei, şi pe acela al caligrafiei şi al apostolatului de tânăr învăţător, toate de folos apoi în misiunea de păstor fără preget, cum îşi spune cu mulţumirea de a fi putut înfăptui ceea ce şi-a dorit încă din fragedă pruncie. În „Cuvântul înainte” adresat iubitorilor poeziei şi în cuvântul de încheiere îndreptat către cititorii cărţii, preotul Pârvu I. Gheorghe se mărturiseşte, cu grijă la rigoarea datelor biografice, în trecerea sa prin viaţă şi slujire „cu timp şi fără timp,, ,momente ale propriei vieţi, ale celei de familie- nu lipsită de durerea pierderii soţiei, dar şi de grija şi iubirea faţă de cei doi copii şi nepot- alăturându-se celor care ţin de viaţa sfintei biserici, căreia i-a dat obolul său deodată cu hirotonisirea ca preot în primăvara anului 1962 de către preasfinţitul Părinte Teoctist- cel care avea să devină Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române- şi în toată îndelungata sa strădanie preoţească de atunci şi până astăzi.
Într-o jumătate de ceas ne-a povestit şi nouă din toate acestea şi ne-a cucerit cu vioiciunea sa de spirit domolită într-o nobleţe lăuntrică, venită din educaţie şi erudiţie deopotrivă, cu spiritul fin al umorului, cu frumuseţea unor spuneri având patina şi parfumul vechimii, cu mulţumirea că nu şi-a pierdut răbdarea să-şi reverse nectarul învăţăturilor bune către credincioşii pe care îi păstoreşte. Apoi, răsfoindu-i cartea- lansată ieri la Bibilioteca Judeţeană „Nicolae Iorga” din Ploieşti, aveam să descoperim chenarele frumos veghetoare ale versurilor sale, curgând sub motto-uri desprinse din învăţătura cărţilor sfinte, împlinindu-se sub adevărul şi rimele propriilor trăiri în duhovnicie şi poezie şi completându-se fericit cu ilustraţiile grafice semnate de graficianul Mihai Cătrună. În fapt, „o carte în care versul curge frumos/ cu rimă, ritm şi iscusinţă”, cum scrie într-o poezie pe care i-o dedică autorului poeta Maria Bem, cea care l-a şi sfătuit pe preotul Pârvu I.Gheorghe să dea glas … ecourilor în poezie. Ecouri ce se cuvine a fi pătrunse de cititor dincolo de hotarul versurilor adunate în carte de preotul profesor iconom stavrofor Pârvu I.Gheorghe, spre a le găsi înţelesurile care vin şi din binecuvântarea sa preoţească, şi din frăţietatea omeniei şi a buneivoiri între oameni slujite cu încredinţarea că are, mai presus de orice, datoria exemplului personal în tot şi toate. Şi a gândului bun către toţi cei din jurul său, aşezat, la hotar dintre ani, şi în versurile unei poezii datate 25 decembrie 2017: ”Doamne, fii miluitor/ Pentru orice muritor/ Căci noi te iubim cu toţi /De la bătrâni la nepoţi./Iar în Anul care vine,/ Să ne dai ce se cuvine; /Sănătate şi blândeţe /Cum am fost la tinereţe.”
De notat şi interesanta includere la finalul cărţii a unui mic dicţionar al unor cuvinte şi expresii folosite de autor, unele dintre ele mai puţin cunoscute, altele păstrând parfumul vorbirii din timpuri de mult apuse. Cei care doresc să audă ecourile ce împletesc duhovnicie şi poezie pot achiziţiona cartea „Ecouri în poezie” de la pangarul Bisericii „Sfinţii Voievozi” din Urlaţi.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*