O concluzie la final de deceniu? Sportul timișorean, ținut în mizerie, precum orașul în sine. Și o avertizare pe adresa culturii, dinspre lumea arenelor…

Țineți minte promisiunile fără acoperire ale edilului Robu de la începutul acestui an, în sensul în care curățenia stradală se va face remarcată în Timișoara până la Sfintele Sărbători de Paști, grație unui nou contract cu o companie austriacă pe relația cu Cluj? Praf în ochi până la paștele cailor, praf mai înecăcios decât cel de pe arterele orașului, căci suntem în pragul Sfintelor Sărbători de Crăciun iar mizeria calcifiată de pe numeroase trotuare și străzi ale capitalei Banatului este și mai strigătoare la cer, și mai evidentă decât în iarna trecută. Astfel încheie principalul municipiu vestic al României cel de-al doilea deceniu din mileniul 3, cu gunoaie de-a valma și mizerie sărind în ochi pe la mai toate colțurile, și nu poți decât să te întrebi de unde oare toate minusurile, deficitul, datoriile și creditele contractate de diriguitorii Timișoarei, din moment ce și salubritatea este ca și la pământ, printre alte servicii publice cheie dar cu mari bube, iar nici bietul sport nu poate fi întreținut cum se cuvine, între alte domenii tratate aidoma celor marginale.   

Nu este curățenie în oraș în Ajunul Crăciunului, la final de deceniu, deși era promisă deja pentru Paști, iar parcă pentru a completa sumbrul tablou, printre altele, și secțiile din prim-planul Sport Club Municipal Timișoara, cele reprezentând disciplinele din jocuri de echipă, s-au ”răsculat” public pe fondul întârzierilor salariale și a tăierilor din bugetul alocat pe anul viitor, 2020.

Astfel intră Timișoara într-un nou deceniu din mileniul 3, cu mizeria în bătătura publică și cu sportivii angajați sub cocoașele struțocămilei sportive a Municipalității neplătiți cu lunile. Repetăm, printre multe altele.

Un decor etalon și cât se poate de sugestiv prin prisma apartenenței instituției de pe aceeași arteră, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, amplasată pe strada Corbului, exemplifică inacceptabila mizerie din spațiul citadin al capitalei Banatului, ceva de nedescris și de neconceput într-o comunitate percepută ca fiind printre cele mai civilizate și emancipate ale României, o groapă de gunoi ad-hoc de-a lungul strâmtului spațiu verde ce desparte carosabilul de trotuarul aproape la fel de strâmt, dar cât se poate de cariat, în plus, gemând de frunze căzute. Acesta este rezultatul la zi al curățeniei efectuate de firma străină contractată de Municipalitatea Timișoarei dinspre Cluj, pe bani grei, din buzunarele contribuabililor. Și ar mai fi multe asemenea ”gropi de gunoi”…

Tot la sud de canalul Bega, un alt decor etalon și cât se poate de sugestiv, în acest caz în ceea ce privește catastrofala gestionare a infrastructurii sportive a Timișoarei, Sala Polivalentă încă nefinisată, beton nu în totalitate acoperit dar în bătaia ploii și a vântului, la aproape 10 ani de la demararea lucrărilor. Dovadă că nu s-a mai construit aproape nimic până la capăt în acest deceniu doi în lumea arenelor din capitala Banatului. Zece ani în care infrastructura de profil a înregistrat pierderi, dar în nici un caz nu s-a îmbunătățit sau îmbogățit…

Doar vorbe goale și în vânt despre noi stadioane și săli polivalente, când de fapt Timișoara suferă cumplit în absența unor săli de sport de cartier, în lipsa unor terenuri de sport în diverse zone ale orașului, asta pentru a nu mai pomeni despre un bazin olimpic sau alte edificii sportive de nișă. Neputință și impotență în a finaliza în aproape zece ani o sală de circa trei mii de locuri, ignoranță în ceea ce privește de exemplu minima întreținere la un standard cât de cât decent a unui teren de sport dintr-o zonă relativ centrală, cu referire la cel dintr-un colț al Parcului Poporului, după vechea sa denumire, pe când era încă natural, ”englezesc”, cu arbori și iarbă, nu cu toate aberațiile actuale, bani îngropați de firme interesate, din dările contribuabililor… Cum arată respectivul teren de sport!?! Precum după… război.

Așa încât o concluzie la final de deceniu ar fi că sportul timișorean e ținut în mizerie, precum orașul în sine. Nimic nou în lumea arenelor, dar în schimb mai totul vechi și depreciat, ba chiar scos din uz. Plin doar de gogoși electorale, grosolan umflate. 

Bani tocați în schimb pe salarii ale componenților echipelor de seniori din sporturi de echipă, formații de sub umbrela onor clubului Municipalității, o aberație de toată jena la intrarea în deceniul 3 din mileniul 3, când de fapt o asemenea grupare n-ar trebui să stea la mila banului public. Scriem la nesfârșit, de ani de zile, despre această total depășită stare de fapt, tărăgănată de pe vremea socialismului, sport de partid și de stat. Că e baschet, că e handbal, că e rugby sau volei, pentru a nu mai pomeni de fotbal, ar trebui finanțat din domeniul privat, legătură în favoarea căreia nu s-au creat și uns pârghiile și mecanismele legislative necesare, cu caracter stimulativ. Un sport al jocurilor de echipă redus la stadiul asistatului social, captiv dependenței de banul public, cu minusul că nici măcar nu este plătit la zi, cuțit învârtit cu atât mai mult în rană.   

Stadioane și mici săli de sport sau noi polivalente, ioc, terenuri de sport ioc, sportivi ai Municipalității plătiți la zi, ioc, nimic, nimic, nimic… Infrastructură ca și praf, bani dați cu pipeta pentru supraviețuirea unor structuri depășite.   

Și o avertizare pe adresa culturii, dinspre lumea arenelor… În sensul în care Timișoarei îi era acordată găzduirea în iunie 2015 a jocurilor unei grupe din turneul final EuroBasket al Campionatului European feminin de senioare tocmai în ideea dării la cheie a noii săli polivalente din preajma Bazei II – UPT, inaugurare ce n-a mai avut însă loc nici până astăzi. Timp a fost berechet, cu anii, pentru ca respectiva incintă să fie dată în folosință, fără să-și fi putut închipui cineva dintre factorii decizionali din baschet că sala nu va fi finalizată în timp util pentru găzduirea partidelor sub panouri, însă realitățile de pe Bega au lovit din plin, la care FIBA a închis ochii și a acceptat ca meciurile să se dispute în vechea sală a sporturilor ”Constantin Jude”. O concesie de compromis din partea forului internațional, salvate fiind aparențele, chit că, la un nivel tacit, Timișoara s-a făcut de fapt de râsul lumii, știrbindu-și credibilitatea în lumea arenelor.

Iar același pericol pândește și Capitala Culturală Europeană a anului 2021. Păstrând proporțiile, în condițiile în care viitorul eveniment este net mai amplu decât găzduirea unei grupe din Women EuroBasket 2015, timp a fost berechet – absolut la fel – din momentul în care Timișoara a aflat plăcuta veste. Dar lumea culturală s-ar putea trezi, precum cea sportivă în cazul turneului final cu mingea la coș, nu tocmai pregătită la ora așteptatului eveniment, ci dând din colț în colț și apelând la compromisuri pentru salvarea aparențelor, și tot datorită tărăgănării finanțării unor aspecte primordiale, în absența susținerii adecvate. 

Nu s-a realizat cu adevărat ceva major la timp în acest deceniu în Timișoara, iar proastele obiceiuri, reflexe și metehne nu pot fi înlăturate doar prin trecerea într-un alt deceniu. 

The post O concluzie la final de deceniu? Sportul timișorean, ținut în mizerie, precum orașul în sine. Și o avertizare pe adresa culturii, dinspre lumea arenelor… appeared first on sporttim.ro.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*