“Oameni fără Dumnezeu”

Emil Constantinescu, Andrei Ple­şu, Răzvan Theodorescu, A­drian Năstase, Adrian Se­ve­rin, Sergiu Celac, Daniel Dă­ianu – toate aceste nume, foarte di­ver­se la prima vedere, au totuşi un numitor comun. Sunt foşti demnitari, foşti miniştri, un preşedinte de stat, care au dat dovadă de des­chi­dere in­te­lec­tuală, de o anumită eleganţă în spaţiul public şi un nivel de cultură care astăzi nu se mai poartă. Dacă împărţim pe in­ter­vale politica de la bor­na 1990 încoace, din cinci în cinci ani, vom vedea un con­ti­nuu proces de decădere, de depreciere a „stofei” din care sunt croiţi cei ce ar fi trebuit să poarte cu mândrie emblema de „oameni de stat”. Chiar şi raportat la un scurt interval de timp, de la Cioloş la Grin­dea­nu şi apoi la Tudose, fe­no­menul este vizibil: calitatea politicienilor noştri se depreciază îngrijorător. Sunt în total dezacord cu cei care cred că nivelul po­li­ti­cie­nilor reflectă pe cel al ale­gătorilor care i-au pus pe funcţii. Realitatea este că ro­mânii, majoritatea covâr­şi­toa­re a oamenilor de calitate din această ţară, nu au altceva de ales. Şi ce ai putea alege între idioţii de stînga şi cei de aşa zisa dreapta? Nu sunt un fan al ste­no­gra­me­lor dar, odată cu revărsarea lor în spaţiul [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*