Opinie/ Ionel Pană scrie despre Mondialul din Germania: Unde este interesul național numit Laura Popa?

Hotărât lucru, membrii Consiliului de Administrație (CA), for ce conduce handbalul românesc, fac ce vor cu regulamentele, spre uimirea sportivilor, a antrenorilor, a președinților de cluburi, a tuturor iubitorilor acestui sport. Site-ul www.ilfovsport.ro, și nu numai, a scris despre toate aceste derapaje, dar niciunui federal nu i-a păsat de opinia publică, mai ales că nimeni din Ministerul Tineretului și Sportului nu îndrăznește să le atragă atenția, măcar – o să mai vorbim pe această temă.

Vă mai amintiți de trecerea Laurei Popa, de la U Cluj la Dinamo? S-a făcut în luna martie, a acestui an, în afara perioadei de transfer și împotriva voinței celor de sub Feleac, pentru că Popa era legată de Universitatea pentru încă un an. Cum a fost posibilă această trecere? Simplu, Laura a fost învățată să facă un memoriu, pe care l-a adresat Consiliului de Administrație. În ședință, starostele aproape că i-a obligat pe membrii CA să admită memoriul și să-i dea câștig de cauză sportivei, după ce, în prealabil, Comisia de Memorii respinsese, pe bună dreptate, dorința Laurei. Cu toții și-au dat seama că s-a încălcat grav Regulamentul de transferări, dar s-au amăgit cu faptul că Popa intrase în vizorul lotului național de senioare, ce se pregătea pentru Campionatul Mondial din Germania. Și uite-așa, cu 14 voturi pentru, două abțineri și unul împotrivă, Laura s-a vopsit în roșu, sperând ca promisiunile celor ce au atras-o să se transforme în realitate.

Dar n-am înțeles deloc această mutare – adică te transferi din Liga Națională, de la o echipă, U Cluj, unde jucai meci de meci, alături de alte tinere de perspectivă și pregătită de un antrenor apreciat, obișnuit cu meciurile tari din cupele europene, mă refer la Florentin Pera (venea de la Roman, unde trei ani la rând a jucat în Cupa EHF), ca să mergi la o grupare de Divizia A, abia înființată, fără nicio istorie, fără o bază solidă, dar care visa la intrarea în Ligă, la titluri naționale și chiar la Liga Campionilor, performanțe dorite mult prea pe repede înainte (visurile aveau să se năruiască doar câteva luni mai târziu, pentru că Dinamo a ratat intrarea în Ligă, iar cele mai bune handbaliste au plecat care încotro, cu destule restanțe la ștatul de plată. Mai mult, nici la ora actuală Clubul Dinamo, condus de Căliman, fostul șef de la CSM București, nu și-a achitat obligațiile financiare, față de sportivele proprii, cu mult mai mici, față de cele ale fostelor jucătoare, și nici prea mari speranțe nu sunt, ca cineva să primească vreun ban, înainte de sărbători…).

Și, firește, ne-ntrebăm ce s-a întâmplat cu Laura Popa, de ce nu a ajuns ea la Mondiale, așa cum s-a promis în Consiliul de Administrație? Și pentru că am atins subiectul acestei luni, ratarea naționalei de senioare a sferturilor de finală, ale Campionatului Mondial din Germania, trebuie să spun că după războiul pierdut, mulți viteji au început să se arate și să lovească în stânga și-n dreapta. Eu am făcut-o înainte și în timpul meciurilor din Grupa A, unde naționala noastră a arătat multe slăbiciuni, nu este o laudă, doar realitatea pe care eu am perceput-o și care, până la urmă, a fost așa cum am intuit-o.

Pe 6 decembrie, după victoria tricolorelor în fața Spaniei, scor 19-17, pe site-ul digisport.ro se spunea următoarele:…Fostul mare handbalist (n.n. este vorba de președintele Federației) a spus că, în acest moment, elevele lui Martin Ambros sunt în grafic și anunțat care este de fapt obiectivul pe care Cristina Neagu și colegele ei îl au de atins. ”Felicitările, un pic mai încolo! Deocamdată suntem într-o linie normală. Un singur lucru mă face fericit, faptul că există luptă în teren, că există coeziune, că avem o idee clară de joc. Restul… cred că sunt consecințe”, a spus Dedu, la Pro Sport Live.

Cine a văzut cele trei meciuri, cu Paraguay, cu Slovenia și cu Spania, poate să râdă cu gura până la urechi, de declarația președintelui Federației. Au existat doar câteva handbaliste care au dus greul, în frunte cu Cristina Neagu, ce linie normală, ce coeziune, ce grafic? Exceptând partida de debut, cea cu Paraguay-ul, în care n-am avut niciun fel de probleme, toate celelalte întâlniri au fost câștigate pe greșelile adversarelor, mai puțin cea cu Franța, în care tricolorele au fost pur și simplu umilite:

- Cu Slovenia, scorul a pornit cu 1-5, apoi 4-8, 9-12, pentru ca în minutul 54 tabela să arate egalitate, 26-26
- Cu Spania, să ne-aducem aminte că ibericele au avut 3-1, 6-4, apoi 14-12, iar aproape de final, adică în minutul 56, scorul arăta 17-17
- Nici cu Angola n-a fost mai bine, pentru că fetele noastre au fost conduse cu 6-4, 12-8, 13-9, iar în același norocos minut 56 se consemna egalitate la 24

Trei meciuri, trei victorii care au costat scump, naționala noastră, aflată într-o continuă alergare după egalare, în față cu iepurii de sacrificiu (termen din atletism), le-am numit pe Cristina Neagu, pe Aneta Udriștoiu, pe Crina Pintea și pe Valentina Ardean, exact fetele care au clacat în optimile de finală cu Cehia. Unde a văzut președintele linia normală, ideea clară de joc, poate s-a uitat la alte partide… (Și mai este ceva de clarificat – pe site-ul oficial al EHF scrie negru pe alb – edițiile de Liga Campionilor din 1997, 1998 și 1999 au fost câștigate, da, de FC Barcelona, dar președintele Federației nu a jucat nici în finala din 1997, nici în finala din 1998, adică n-a prins primii 12, și nici cu goluri marcate în LC nu apare. Îl găsim, în schimb, în finala din 1999, cu 2 goluri marcate în retur și cu 7 reușite la total. Asta ca să se știe, că în cele trei ediții ale Ligii Campionilor, care i se atribuie, președintele Federației a fost părtaș la una singură!)

Cu toții am sesizat că cele 10 eliminări din partida contra Cehiei (mai aveam 15, din cele cinci meciuri anterioare), au făcut ca fetele să obosească mult prea repede. Este vina antrenorului Ambros, care nu a lucrat, se pare, și la calitatea jucătoarelor (n-a lucrat selecționerul la mai multe capitole…) – avem fete de valoare, dar care nu sunt șlefuite și se apără brutal, mai mult decât agresiv, fapte care contravin politicii noi din handbalul modern, ce urmărește integritatea fizică a sportivelor.

S-a tot dat vina pe faptul că dorința a fost prea mare, că fetele s-au automotivat prea mult și asta le-a scăzut din luciditate, din liniștea cu care trebuiau să construiască victoria. Dacă este așa, atunci automotivarea asta a funcționat foarte bine la Neagu, 13 goluri (8 în prima repriză), la Melinda Geiger, cu 4 goluri, chiar și la Buceschi, cu 3 reușite. Eu spun că oboseala a fost principalul factor al acestei înfrângeri cu Cehia – s-a ratat nepermis de mult, în special în mitanul secund, iar pauzele între goluri au fost de 3 minute, de 6 minute și chiar de 7…

Am mai prins din spațiul public o idee – spunea cineva că în urma ratării obiectivului propus, s-ar impune una sau mai multe demisii. Bună remarca, însă cine are onoarea de a proceda în acest fel? Și dacă nu-și dă demisia de bună voie, măcar să fie scos cu forța, să avem și noi un țap ispășitor – eu zic ca femeia de serviciu să fie dată afară, poate mecanicul sau chiar unul din voluntarii de la comisii… Dacă v-ați gândit la selecționerul Martin Ambros, la vreun antrenor federal, la vreun membru al Comisiei Tehnice sau chiar la președintele Federației, greșiți, pentru că ei n-au nicio vină!

Ionel Pană

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*