PAGINI MEMORABILE DIN ISTORIA FOTBALULUI PRAHOVEAN

Reprezentarea fotbalului prahovean în Liga de Sud – 1931/32 (I)

Constantin Dumitru – Plopeni

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă, despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru. Astăzi, prima parte despre organizarea şi performanţele obţinute de districtul
de fotbal Ploieşti.

Pentru această ediţie de campionat în Liga de Sud existau 101 cluburi, din care 44 îşi aveau sediul la Bucureşti. Biroul Federal a făcut cunoscut faptul că „pentru executarea deciziei Consiliului Federal din 19 Iunie a.c., având în discuţie chestiunea modificărei formulei campionatului naţional, a decis crearea unei Divizii Naţionale, cu începere din sezonul 1932/33. În Divizia Naţională se vor introduce primele două grupări clasificate în campionat pe 1931/32 ale districtelor: Arad, Bucureşti, Cluj, Oradea Mare, Timişoara, Braşov, Ploeşti, Sibiu şi Tg. Mureş. Acestor grupări – în număr de 14 – se vor adăuga încă două grupări, pe care Biroul Federal le va alege după disputarea campionatului naţional pe 1931/32. Pentru sezonul 1931/32, campionatul naţional se va disputa după formula matchurilor eliminatorii între campionii ligilor. Liga de Sud şi-a întocmit programul, care urmează a fi urmat de toate districtele. Meciurile vor avea loc la 24 aprilie 1932. La 8 mai 1932 vor juca învingătorii între ei. Câştigătorul va juca cu campionul Bucureştilor la 15 mai 1932. În primul tur: Victoria Constanţa – Dacia Unirea Brăila 2-1 şi Tricolorul – D.V.A. Galaţi 2-0”. Tricolorul a marcat punctele victorioase prin Dumitrescu şi Spirea. Semifinala interdistrictuală a fost între Tricolor–Victoria Constanţa, 3-0, iar presa vremii comenta astfel: „A patra oară în finală; Rădulescu, Spirea şi Anastasescu marchează; „Mai darnic şi mai insistent ca oricând, Pluvius a făcut „să intre la apă” mult trâmbiţatul proect al cupei municipale. Deprinşi însă cu raţia footbalistică hebdomadară, un grup de bucureşteni împinşi de pasiunea ce nu cruţă am luat loc în personalul de … „Cetatea Albă”, să descindem în gara Ploeşti. Credeam că „republicanii”, oamenii tuturor excepţiilor, erau scutiţi de favorurile lui Pluvius. Ne-am înşelat. Îndată ce am intrat pe bulevardul pe cari ploeştenii îl consideră cel „mai frumos din lume”, am trebuit să suportăm rigorile unei ploi mărunte şi reci. Bravăm intemperiile şi după o impresionantă cursă de cross, ajungem la arena Tricolorului. Câţiva clienţi, un casier supraveghiat de reprezentantul Ligii de Sud care însemna biletele vândute – la ora 4 trecuse de 15 – şi însfârşit un vigilent serviciu de contro,l supraveghiat de d. Dimitrie Chiru, care conducea purgatoriul cu cea mai mare energie. Tribuna e plină, casa e goală, e paradoxul cel mai curent la arenele noastre de sport. Spectatorii, cam o mie la număr, nerăbdători, aşteptau intrarea echipelor. Un „fler” colectiv şi toţi prevedeau un spectacol interesant. Aveau dreptate, căci matchul deşi foarte serios şi aprig disputat, a avut faze amuzante, ploeştenii înegrindu-se ca păcura şi constănţenii crezându-se la băi de nămol. În timp ce tragedia constănţeană se consumă lent şi „apăsat” cum spunea nea Nae, simpaticul Ilie Gheorghiu cu figura îmbujorată devenise comunicativ, iar statul major victorist, harnicii Dan Alecu, Bucur Bârsu şi Răducanu, „înverziţi”.., de groază, credeau că e un vis urât. D. Szabo a arbitrat „en maitre”, merită felicitări”.
(va urma)

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*