PAGINI MEMORABILE DIN ISTORIA FOTBALULUI PRAHOVEAN / Campionatul de fotbal al judeţului Prahova: Ediţia 1950 (23) (I)

Constantin Dumitru – Plopeni

Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare sâmbătă să citească materiale „cu parfum de epocă” despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţul nostru.

Se spune că a fost odată un pasionat al curselor hipice care a avut nenorocirea să fie victima unui şoc nervos şi a fost internat la spitalul de alienaţi. Doctorii nu aveau de ce să se plângă de pensionarul lor, care se purta destul de cuviincios, exceptând foarte rare accese când fantezia îl făcea să vadă curse şi cai victorioşi. Mai scotea nişte răcnete de înspăimânta ospiciul. După două luni, de detenţie, hipistul nostru s-a adresat doctorului.
– Domnule doctor, am în cap un roman hipic extraordinar. Aş vrea să-l scriu. Vă rog să-mi puneţi la dispoziţie hârtie şi cerneală ca să-l pot aşterne.
Medicul, mulţumit că pensionarul său va avea ce face, i-a dat tot ce i-a dorit inima. Nebunul vostru s-a aşezat în celulă şi trei zile la rând n-a mai dat nici un semn de viaţă. Intrigat, doctorul s-a dus să-l viziteze în celulă, căci omul nostru refuza toată hrana. Hipistul romancier scrisese peste trei sute de pagini, doctorul, curios să vadă ce scrie nebunul, a luat manuscrisul şi a început să citească. Romanul începea cam aşa: „Faimosul fotbal - Gh. Ionescu - 1963jockeu Mac Taylor, cunoscut în lumea întreagă pentru victoriile sale pe turful londonez, a încălecat un pur sânge şi a început să-l îndemne, „hai căluţul meu”, „hai căluţul meu…”. Celelalte trei sute de pagini nu conţineau altceva decât invariabilul „hai căluţul meu”, „hai căluţul meu”…
– Bine dragă, a întrebat medicul, de ce ai scris în trei sute de pagini tot „hai căluţul meu?”
– Păi, dacă pur sângele nu vrea s-o pornească…
Aşa s-a întâmplat şi după instalarea noului regim de „democraţie populară”. În plus, aroganţa, încălcarea legii, ameninţările, reglările de conturi din trecut au continuat şi mulţi dintre delegaţii echipelor, care au fost educaţi în competiţiile interbelice cu ordine şi disciplină, au sfârşit ca…. „reacţionari”. Iată un material apărut în presa timpului la începutul anilor 1950. „De câtva timp, la Comisia judeţeană de football, se petrec anumite lucruri cari ne aduc aminte de felul în care se lucra la acest district, cu ani de zile în urmă, în timpul regimului trecut. Şedinţele acestei comisii se ţin pe apucate, fără să se anunţe din timp toate grupările, pentru ca acestea să-şi poată trimite reprezentanţi care să le susţină interesele. Când totuşi se anunţă din timp vre-o şedinţă, atunci se întâmplă un alt fenomen: delegaţii grupărilor vin la ora fixată şi sunt nevoiţi să aştepte câte două şi chiar trei ore, până când tov. preşedinte îşi face apariţia. Ba s-a întâmplat, câteodată, ca tov. preşedinte „a uitat” să mai vină şi şedinţa s-a amânat din „motive obiective”. Tov. preşedinte nu înţelege că s-ar putea întâmpla să nu aibe totdeauna dreptate. El nu admite să fie contrazis. De aceea, aceste şedinţe capătă un caracter de ceartă de la început până la sfârşit şi când vreunul din delegaţi are dreptate într-o anumită problemă, tov. preşedinte îi retrage dreptul de a vorbi şi îl anunţă că acea chestiune se va discuta „între patru ochi”. Această stare de lucruri a făcut ca unii delegaţi să refuze de a mai participa la asemenea şedinţe, cerând urgenta remediere a acestei situaţii. Faptele de mai sus trebuiesc grabnic lichidate. Această comisie va trebui să dea un caracter democratic şedinţelor pe care le ţine, devenind totdeodată un for serios şi obiectiv. Din păcate, s-a bătut pasul loc…”.
După o hotărâre a Biroului Politic al CC al PRM din 26 Iunie 1949, toate echipele care au reprezentat industria petroliferă, după formarea unor Centre pe ramură de producţie, au purtat din acea primăvară un nou nume: Partizanul. După semnarea contractelor colective de muncă pe anul 1950, activitatea sportivă a trecut, definitiv, în subordinea comitetelor sindicale şi a conducerilor întreprinderilor, care au alocat fonduri pentru susţinerea asociaţiilor sportive. Presa a semnalat şi unele nesupuneri în rândul unor conducători, printre aceştia numărându-se şi cei de la Atelierele Centrale, din Câmpina, unde preşedintele Sindicatului şi secretarul organizaţiei de partid au dovedit lipsă de interes în organizarea colectivului sportiv din întreprinderea respectivă, dovedind atitudine de reacţionari ce n-au ţinut cont de hotărârile partidului, fiind schimbaţi din funcţii, iar directorul de la Atelierele Centrale Poiana şi directorul Rafinăriei 4 Câmpina au fost „pătaţi” ca oameni necorespunzători pentru sarcinile partidului. Începutul sezonului fotbalistic al anului 1950 a fost ultimul campionat prahovean organizat după vechiul model (cu District şi Plasă), în care câştigătorul a trebuit să înfrunte pe campionul din districtul Târgovişte pentru a se desemna echipa participantă la turneul final al Sectorului Sud. În anul 1950, Districtul Prahova era format din 11 sedii de plasă, iar principalul campionat districtual de la Ploieşti a fost organizat cu două serii, care au format Categoria I A – Districtuală şi
Categoria I B – Districtuală.
(va urma)

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*