Paradoxurile televiziunii! Despre contrastele notorietății

Nu știm dacă este o modă, un nou tip de snobism, o sfidare a cutumei popularității, dar din ce în ce mai multe personalități publice (relevante sau mai puțin însemnate) se amuză să declare pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, că au renunțat atât la îndeletnicirea privitului la televizor, cât și la existența în sine a obiectului fizic din locuință. Ba mai mult, unele mămici recunosc alarmate că au făcut-o pentru a-i feri pe copii de proaste influențe. Când dispui la o apăsare de tastă de minimum 150 de posturi, zapppând uneori plictisit când constați adesea o ofertă de o monotonie generală, se cheamă totuși că ești ”cablat” la ce se mai întâmplă în lume. Diagonalele se măresc îngrijorător, acoperind pereții și micșorând spațiul pentru bibliotecă, obiect care adesea lipsește din mobilierul din living. Prin anii 70, almanahurile ce invadau chioșcurile de presă scriau în coloanele de știință popularizată de triada perfectă oferită de televiziune: informație – cultură divertisment. În zilele noastre, a devenit mai mult sau mai puțin în cazul posturilor super comerciale manipulare – subcultură – entertainment. Să ne explicăm: banda galbenă (teaser) care se lățește pe la unele posturi de știri vestind mereu breaking news [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*