Pentru prima dată în istorie

Aristotel Bunescu

Motto: ,,Muzica este o revelație mai mare decât toată înțelepciunea și filosofia”.

Ludwig van Beethoven

 

Chiar dacă a trecut luna cadourilor, eu vă fac un dar. Este secretul meu pentru a începe bine fiecare an. Și chiar funcționează. La fiecare 1 ianuarie, la 12 trecute fix, dai drumul la TVR 1 și poți urmări Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena.
La capătul unui an în care întreaga lumea muzicală a fost suspendată, concertul de Anul Nou a fost adaptat condițiilor pandemice. Pentru prima oară în istorie, ritualul în ritm de vals al începutului de an de la Viena a avut loc cu sala goală. Scaune altă dată pline de japonezi, de personalități politice și culturale care au plătit gras cu 11 luni înainte, sunt acum triste. Puteau pune niște poze cu figuri de oameni, ca în tribunele stadioanelor lovite de pandemie.
Dar aplauzele au răsunat prin intermediul internetului și au venit de la oameni din lumea întreagă. Concertul de Anul Nou a fost televizat în peste 90 de ţări de pe mapamond şi urmărit de peste 40 de milioane de telespectatori.
Un soft special a transmis și în Sala de Aur a Filarmonicii vieneze aplauzele entuziaste venite de pe toate meridianele și paralelele. 20 de boxe le-au amplificat şi efectul s-a văzut în ochii muzicienilor. Iar melomani din întreaga lume au putut posta fotografii pe care organizatorii le-au oferit, ca un eveniment singular ce era.
Mă uit la acest concert, de mai mulți ani, pentru a vedea cum arată o societate normală.
Toată lumea este bine îmbrăcată, cu fețele relaxate, se vede bine că grijile nu le-au schimonosit niciodată, iar viitorul va arăta tot așa pentru ei mereu, până la finalul unei vieți armonioase. Fiecare instrumentist are prestanța și ținuta unui director de bancă.
Dar la noi? În sărmana Românie ce avem? Trăim, așa cum se spunea într-o glumă la un post de televiziune, cel mai ,,bun” banc, adică efectele guvernării Cîțu – Mâțu. Cine a avut curiozitatea de a înțelege ce spune premierul a observat ușor și neliniștit că nu se înțelege absolut nimic. Omul înghite silabe cu nemiluita. În loc de salariu, el spune mereu ,,sariu” spre exemplu, iar dacă urmărești o transcripție a zicerilor sale se vede o exprimare cu fracturi de logică. Propozițiile din fraze nu au legătură una cu alta. Dar asta n-ar fi nimic. Vorbele sunt vorbe. Ele nu omoară decât cu greu. Omoară spitalele și șoselele prost întreținute.
Au fost câteva zile de sărbătoare, dar nu uitați că începe iar drama infectărilor, acum cu noi și noi tulpini. Au înghețat salariile și pensiile, ca primă măsură a echipei Cîțu – Mâțu.
În nicio țară europeană, civilizată, nu s-a întâmplat ca în România. Noi nu am sărbătorit Crăciunul, ci, timp de trei zile a trebuie să urmărim, pas cu pas, prin intermediul camerelor de televiziune, drumul unei cutii de medicamente. Noi nu am avut nașterea Mântuitorului, noi am avut sosirea cutiei cu un vaccin care nu se știe ce efecte are pe termen lung. Asta pentru simplul fapt că nu s-au făcut analize pentru așa ceva.
Ne întoarcem la sărăcie, la sistemul medical dezastruos al țării, care a fost dat, pentru reconstrucție, pe mâna unui ministru al sănătății care are altă specializare, Vlad Voiculescu fiind economist toată ziua. Vor veni ninsorile mari pe fondul unei crize economice profunde, actorii pieței de capital fiind ținuți în viață doar cu mari împrumuturi cu dobânzi astronomice, care au amanetat deja viitorul copiilor și al altor câteva generații următoare.
În loc să ne preocupe soarta firmelor care nu mai pot supraviețui, la noi e mare scandal pentru îndrăzneala TVR de a difuza un program de Revelion în care a fost ironizat Marele Werner, pentru cele 6 case, în plus că nu știe în ce an suntem deja de câteva zile. Vai ce neobrăzare pentru presa de la noi care a primit 200 de milioane de lei, nu pentru campanie publicitară pe tema coronavirusului, ci pentru a nu mai critica, pentru a schimba, prima dată în istorie, rolul gazetarului de câine de pază al democrației. Mai mult, ziaristul a devenit o fiară de atac din lesa politicianului.
Mai bine revenim la Viena.
„Marșul Radetzky” a fost, ca de obicei, cadoul de final al artiștilor şi promisiunea că muzica poate însufleți întreaga umanitate.
În program s-au regăsit fragmente celebre semnate de Johann Strauss tatăl și fiul, dar și câteva lucrări de Franz von Suppè și Carl Zeller, cu prime audiții surpriză, semnate Karl Komzák și Carl Millöcker.
Baletul de Stat din Viena a încântat telespectatorii din întreaga lume cu creațiile coregrafului Carlos Martinez, pentru a doua oară prezent în feeria Concertului de Anul Nou, cu momente filmate în decorul impunător al Grădinii Palatului Lichtenstein.
M-au dat gata costumele corpului de balet vienez, care au fost create pentru această ediție de designerul francez Christian Lacroix. Cine a văzut concertul știe despre ce scriu acum.
Concertul de Anul Nou susținut de Orchestra Filarmonicii din Viena, cel mai important ambasador muzical al Austriei și al Europei, a fost dirijat anul acesta de italianul Riccardo Muti. Muzicianul care colaborează de cinci decenii cu filarmonica vieneză și a dirijat pentru a 6-a oară acest eveniment muzical cu ecouri planetare.
Trebuie să spunem că Viena este în a treia perioadă de lockdown, iar filarmonica a făcut eforturi mari să se desfășoare concertul.
Fie ca mesajul său de armonie și viață normală să ajungă și în Prahova, dar și în toată România, sărmana de ea, aflată pe mâna guvernului Cîțu – Mâțu, cel greu de înțeles, și la cheremul Marelui Werner, mare amator de uși deschise demonstrativ, care s-a ,,luptat” pentru 7,9,9 miliarde euro de la UE, sumă ce s-a diminuat simțitor. Nu m-ar mira să crească, în schimb, contribuția noastră la forumul continental.
Am terminat Anul Beethoven 2020, când s-au împlinit 250 de ani de la nașterea sa. Suntem deja în 2021, Anul internațional al Încrederii, după calendarul Națiunilor Unite. Încredere așadar!

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*