Petrolul este în creştere

George Marin

Am văzut mai multe păreri despre meciul Petrolului la Târgu-Jiu. Aproape toate au mers pe ideea că Petrolul a zdrobit Viitorul-Pandurii.
Cu siguranță că scorul final a sugerat această idee. În fapt, cel mai bine a sintetizat Nicolae Constantin într-o declarație exclusivă pentru ziarul nostru, imediat după încheierea meciului: „Nu a fost un meci ușor, deși, poate prin prisma rezultatului și a evoluției din repriza a doua s-a creat această impresie. A fost o primă repriză foarte echilibrată în care am avut o singură ocazie mare, iar ei au avut câteva șuturi destul de bune. Noi am început destul de slab, am reușit să ne impunem jocul abia spre finalul primei părți, iar repriza a doua a fost clar a noastră. Am spus-o mereu, fiecare meci este greu până reușim să dăm primul gol”.
Pe un teren tocat de două echipe la meci și la antrenament, groaznic pe alocuri – vezi controlul balonului la golul marcat de Bratu, de la preluare și până la șut – Petrolul a reușit să se impună nu numai prin scor, dar și prin personalitatea jocului demonstrată după pauză, concretizată și prin cele trei goluri plantate în poarta echipei care se auto-consideră sufletul fotbalului și al sportului gorjean, dar care a reușit să adune, duminică, doar în jur de 200 de privitori. Am auzit o gură rea locală că la meciurile Viitorului-Pandurii nu vin decât angajații patronului și rudele jucătorilor. Mici răutăți provinciale! Poate că respectivul ținea cu originalul Pandurii-Lignitul, cel din liga a treia.
Sceptic după eliminarea lui Pîrvulescu în meciul cu Ciucul, chiar și asigurat de Nae Constantin la conferința de presă ținută imediat după acel eveniment că sunt soluții, am urcat în tribuna gorjeană cu o oarecare strângere de inimă. Nițescu, cel preconizat inițial să intre pe locul jucătorului „de 2003”, Saim, Meijers, Diarra în ultimul moment, iată o listă de accidentări cum nimeni nu își dorește. Pe măsură ce meciul avansa, m-am lămurit că Nae trebuie serios luat în considerație atunci când spune ceva. Hotărât lucru, își cunoaște bine oamenii.
Echipa a pornit jocul nu prea convingător, dar a crescut progresiv, poate și liniștită de faptul că și-a „citit” adversarul pe teren, unul în care doar Acosta a mai arătat câte ceva, ceilalți suferind „blocajul” petrolist fără a mai putea crea situații care să pună în pericol poarta ploieșteană.
Cu o capacitate ofensivă redusă prin prezența de ultim moment a lui Măzărache în locul lui Diarra, ocaziile s-au ivit greu. Nu pentru faptul că Diarra ar participa la construcția acțiunilor, dar, așa cum l-am văzut în partidele anterioare, el este capabil de a găsi demarcări eficiente și poate profita de viteza și forța sa. Ca ocazii în prima parte, pe lângă cea a lui Boțogan a mai fost și centrarea lui Constantinescu pe care Măzărache nu a putut-o ajunge. Ar fi fost prima minge importantă cu adevărat pentru vârful petrolist. Altminteri, altă dată lăudat, Măzărache a fost campionul ofsaidurilor în acest meci. El nu a fost prea inspirat nici la alte mingi jucate. Ba a mai și fost iertat de un avertisment la o simulare demnă de un artist de „brigadă artistică”. Adică teatru ieftin de amatori, pentru cine cunoaște.
Nu putem trece peste cele câteva șuturi gorjene din primul mitan, toate parate de un Avram din ce în ce mai sigur pe el. Două dintre loviturile respinse de portarul nostru au foarte periculoase. O deschidere de scor a gazdelor ar fi pus – toată lumea este convinsă – mari probleme petroliștilor în a remonta handicapul. De remarcat este și prestația lui Manolache, autor al unei intercepții de o importanța capitală. Ar mai fi de remarcat travaliul extraordinar depus de Cebotaru și debuturile lui Aris Oprea, al tehnicului Tucaliuc și, nu în ultimul rând, titularizarea pentru prima dată a lui Boțogan, care, în ciuda unui început mai „nelegat” de coechipieri, a avut o ocazie mare de gol și acea pătrundere finalizată cu pasa de gol pentru Vajushi, la deschiderea scorului.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*