Plângăcioșii de la curte

În vremuri demult apuse, dar cu mult mai multă ele­ganță, se obișnuia ca la cur­tea regelui sau îm­pă­ra­tului să existe un bufon, măscăriciul cel de toate zilele, care trata cu ironie orice, de la vestea începerii războiului până la decesul consoartei. Când ironiile nu erau tocmai reușite, bufonul își pierdea credibili­tatea, mai precis capul. În ziua de astăzi nu mai prea avem nici regi, nici îm­părați, dar nici bufoni, ultimii fiind înlocuiți în schimb de plângăcioși. Bine, și aceștia tot la curte, dar la Curtea de Conturi. Respectivii se plâng de orice și reclamă orice, în speranța că până la urmă vor umfla jackpotul, adică ma­zilirea lui Francisc, culmea ironiei, un nume cu origini nobile. Ajunși în consiliul local ca resturi, pentru că deși blamează scorul cu care primarul și majoritatea și-au câștigat pozițiile, uită de fapt că prezența redusă la vot i-a trimis în rândurile aleșilor, independenții noștri nu fac decât să strige în gura mare că totul e ilegal. Da, știu, scriem asta pentru că suntem finanțați de Primărie! Doar că ilegalitățile văzute și descoperite de aceștia, nu au fost confirmate de nimeni, iar până acum toate lucrurile sunt în ordine. Sau mă rog, făcute în temei le­gal, [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*