Pulsul nemachiat al caracterului

Era seara sau nu - chiar noapte de-a binelea, ne aflam într-o sala la scoala de vinificatie din Stauceni. Mircea Dinescu, tânar, proaspat presedinte al USR, însotit de câtiva colegi (printre care, apropo, si Ana Blandiana), plus o gramada de figuranti cu carnete de scriitor, cu lefi de profesor, bucatarese planturoase, misunând printre scaune cu oale de sarmale si carafe de vin. Îmi amintesc vag prilejul: un acord sau cam asa ceva, semnat cu Uniunea noastra. M (...)
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*