Râdeți… ca-n viață! În căutarea umorului pierdut

Pe o scală imaginară de la 1 la 10 sociologii ar plasa de îndată elvețienii pe poziția 10 în privința bucuriei îndestulate (fericirea este totuși un cuvânt prea mare), în timp ce românii de abia ar atinge treapta a doua. Cândva o țară tristă, plină de umor, România și-a pierdut deopotrivă apetitul și aptitudinile pentru buna dispoziție, concitadinii noștri nemaiavând nici măcar puterea de a face haz de necaz. Să examinăm nițel situația din perspectivă estetică și mediatică. Singura colecția editorială consacrată ”Râsului lumii”, seria de literatură umoristă de la ”Humanitas” pe care o coordona inspirat Radu Paraschivescu și-a încetat apariția. În presa scrisă nu există nici o revistă de umor, mai puțin ”Cațavencii”, o culegere de pamflete acide și adesea amărui și, cumva marginalizată, ”Kamikaze”, o foaie anemică și atât de subțire, umplută cu spații publicitare și fotocaricaturi trucate extralarge, pentru a compensa lipsa de consistență a textului scris. La fel ca SF-ul, genul fantasy, de aventuri, policier-ul, horror-ul, romanul de spionaj, chick-lit-ul, edulcorările feminine roz, literatura pentru copii și tineret, și cea de factură umoristică este văzută de critica literară undeva pe raftul al treilea; dacă este însă inflație în cazul primelor nouă exemple ilustrate, ultimul nu îl [...]
You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*