Reverență

Această blestemată de maladie care planează asupra tuturor precum o sabie a lui Damocles nu poate opri pasiunea pentru fotbal, care acum din păcate se manifestă din fața unei tablete sau a unei simple foi de hârtie. Se fac diferite scenarii care suferă mereu modificări în funcție de evoluția cotidiană a bolii.

În perioada celui de-al doilea război mondial, România fotbalistică s-a confruntat cu mari neajunsuri, totul culminând cu anularea titlului de campioană a echipei F.C. Craiova, câștigat pe teren. La acea oră F.C. Craiova avea în componență jucători de valoare ajunși la o maturitate fotbalistică: Ioan Henegaru și Daniel Bătrân (de la Gloria Arad), Thieriung (de la Ripensia), Angelo Niculescu (de la Venus), Iacob Felecan, Straja (de la ”U” Cluj).

Astfel s-a risipit o generație foarte bună de fotbaliști, care, imediat după război, datorită condițiilor sociopolitice de atunci, au luat calea exilului. Exemple sunt multe, cei mai cunoscuți fiind: Befa, Ionică Bogdan, Radu Florian și Mihai Taenzer.

În perioada imediat postbelică, doar două echipe dispuneau de fonduri financiare: UTA, echipa baronului Neumann și Carmen București, echipa industriașului Mociorniță. În general echipele o duceau greu, suferind mari neajunsuri. Echipa Politehnica Timișoara de atunci era una dintre echipele care se confrunta cu mari greutăți. Dar entuziasmul și elanul tineresc au suplinit problemele cu care se confruntau jucătorii.

Menționez două întâmplări povestite de regretatul meu tată, Gheorghe Păcurariu, care a evoluat la Politehnica Timișoara în perioada 1945 – 1950 pe vremea studiilor universitare. De obicei ciclul săptămânal prevedea un meci amical care se disputa în ziua de joi.

Tatăl meu a lansat o invitație cu acordul antrenorului Rudolf Bürger de a disputa un meci amical la Arad cu echipa măcelarilor, deoarece fratele lui, Alexandru Păcurar, era maistru măcelar la măcelăria privată a lui Pidi Czmor (tatăl baschetbalistului de la Universitatea Timișoara din anii ’70). La un moment dat Ghenadie Meghie s-a adresat tatălui meu: „Bine, măi, Șogore (porecla tatălui), am ajuns să jucăm cu măcelarii.” Partida s-a jucat pe stadionul CFR, după care a urmat un festin aproape pantagruelic pe care jucătorii Politehnicii nu l-au uitat ușor, în frunte cu contestatarul Meghie.

Al doilea eveniment s-a petrecut la Voiteni când echipa Politehnica a disputat un joc amical cu echipa fiilor satului. La echipa gazdă au evoluat doi fii ai satului: dr. Dumitru Jifcovici care juca la Universitatea Cluj și Toma Jurcă de la Ripensia. Și de această dată gazdele și-au făcut din plin datoria și oaspeții au fost serviți în bucate bănățene la discreție. Aceste două întâmplări au constituit momente de relaxare care i-au făcut pe jucători să uite de vicisitudinele vieții cotidiene.

Ca un arc peste timp, în această perioadă jucătorilor li s-au redus drastic salariile, fapt neobișnuit de multă vreme. Să sperăm că trecem cât mai repede peste această perioadă neagră pentru fotbal și nu numai și totul să revină la normalitate.

The post Reverență appeared first on sporttim.ro.

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*