S-a dus și primăvara asta

Lucian Avramescu

 

Se duce primăvara asta
A mai rămas din ea nițel
Cât în cel amuțit năpasta
De a spera, în van, și el.

Ce? Pomi acoperiți cu vrăbii
Zarzări ce dau cireșe coapte
Și fluturi ce se bat în săbii
Rănindu-se discret cu șoapte

Și-ar mai spera să fie vară
Până dincolo de Crăciun
Scăpând de-amarnica povară
Că piere-n lume omul bun

Nu, omul bun e tot pe-aici
Sub scoarțe de copac și-n nori
E-n Dumnezeu și în furnici
Și chiar și-n tine uneori

Se duce-n vară primăvara
Am mai bifat un anotimp
Împingi spre miezul nopții seara
Și nu mai ai de vise timp

Azi a murit de moarte bună
Așa se zice uneori
Un brav actor, țineam o lună
Cheful cu el, din zori în zori

N-aveam aceeași meserie
Dar scena ne găsea ades
Cu dramă și cu poezie
Umblând nebuni după succes

A-mbătrânit iubind tot june
Avea, spun unii, strănepoți
Dar eu, cât l-am văzut, pot spune
Era mai tânăr decât toți

S-a dus, constat și Dichiseanu,
Și-a isprăvit pe-aici povara
Dacă mai sta nițel golanu
Prindea de țâțe goală, vara

Să mori nu-i chiar mare scofală
Să-nvii, s-a întâmplat o dată
S-a dus și primăvara asta
Prea iute, prea neîntâmplată

20 mai 2021, Sângeru

You can skip to the end and leave a response. Pinging is currently not allowed.

Leave a Reply

*